Invitaţie la nuntă

"Fată, unde şi-a făcut invitaţiile de nuntă?"
"Nu ştiu, fată, pentru că n-a vrut să-mi spună. Dar uită-te şi tu ce frumoase sunt! Îţi vine să le mănânci!"

O bucată de carton stilizată, care anunţă pompos că în ziua cutare, la ora circa şi ceva, mulpreafericiţii El şi Ea îşi vor lega destinele pentru vecie.

"Fată, da' eu am văzut la nunta trecută nişte invitaţii care aveau şi fundiţe din dantelă, şi multe culori, şi erau aşa, decupate pe margini...Şi alea mi-au plăcut."
"Care, fată, alea care arătau de parcă erau făcute din hârtie reciclată? Du-te, fată, la câţi bani a dat pe ele, puteau măcar să-i pună o hârtie mai acătări...Astea-s mai elegante, zic eu."

Invitaţia se plimbă din mână în mână, stârnind "uau", "ohhh", "ahhh". Toate la plural. Toate admirative. Toate puţin invidioase că nu e invitaţia lor, sau că a lor a fost clasică, banală, de neadmirat.

"Fată, da' şi-a făcut comandă pe site pentru ele? Că eu am auzit pe cineva care le-a comandat pe net, şi când i-au venit, cu puţin înainte de nuntă, i-au venit cu totul diferite de ceea ce ceruse ea. Şi s-a trezit cu maldărul de invitaţii urâte, dar urâte tare de tot, şi n-a mai avut ce să facă, nici să le returneze n-a putut, şi-a rămas cu ele...Îşi plângea în pumni de ciudă, săraca..."

Da, am aflat cam tot ce se putea afla despre invitaţiile de nuntă. Şi sincer, dar sincer de tot, n-am nici o afinitate pentru ele; sau pentru nunţi în sine. Pentru că nu reprezintă nici idealul, nici dorinţa mea; nici măcar ideea că vreodată, cândva, cumva...Dar pentru că s-a intrat iar în febra nunţilor (proprii sau a cunoscuţilor), am aflat în felul următor: invitaţiile trebuie să fie cât mai trendy, se poartă bej-ul, dacă le pui şi o bucăţică de dantelă sau o folie de plastic, deja e maxim; se caută invitaţiile alea cât mai complicate, împăturite în cât mai multe părţi, care să se deschidă în toate punctele cardinale, care să ascundă ba numele mirilor, ba pe cel al socrilor şi naşilor, oricum să fie "catchy" şi tricky"; nu te zgârceşti când vine vorba despre invitaţii, pentru că oricum îţi stabileşti ştacheta de dar cât mai sus, nu de alta, dar trebuie să-ţi scoţi şi tu banii de undeva, şi dacă nu din banii invitaţilor, atunci de unde?; tot ele - invitaţiile - trebuie să fie aşa, ca o carte de vizită pentru nuntă, să reprezinte şi mirii, şi aspiraţiile lor; cu cât o invitaţie e mai pompoasă, cu atât darul e mai mare; referitor la asta, am mai aflat şi că darul minim e undeva la 3 milioane jumate, nu de alta dar nu vrei să-ţi pătezi cinstea obrazului punând mai puţin, şi chiar şi aşa, ăsta e minumul, pentru persoanele care n-au o relaţie prea strânsă cu mirele/mireasă, nu sunt nici rude, nici prieteni, ci prietenul colegului miresei, ajuns la nuntă dintr-o dorinţă masochiată de a sta la masă o noapte întreagă; faci cât mai multe invitaţii, pentru că dacă ai impresia că darul total nu se ridică la o sumă considerabilă, te apuci şi le mai împarţi şi pe la vecini, nu de alta, dar nu se ştie niciodată de unde sare banul; şi, ce-i mai important, le faci "fancy şi trendy", să moară de ciudă toate coţohârlele care umblă după bărbatul tău când o să vadă că de-acum, gata, e "luat", şi-şi pot face mendrele cu el cât vor ele, oricum nu mai contează pentru că el e legat de tine pe vecie. Scrie şi pe invitaţie.

Să ne înţelegem. N-am nimic cu persoanele care se decid să se căsătorească. Problema lor. Dar deja am capul calendar de la tot ce ţine de sus-numitul eveniment, am aflat amănunte pe care nu credeam că voi ajunge vreodată să le ştiu, toată chestia asta mi-a lăsat un gust amar. Şi da, n-a fost declanşat nici de invitaţii, nici de "maca-maca-ul" legat de "relaţii legalizate". A avut ca punct de pornire o persoană care n-a putut să nu se ducă la nunta prietenului prietenului ei, pentru că era vorba despre o obligaţie morală, n-avea cum să refuze o asemenea invitaţie, la un asemenea eveniment; în schimb n-a simţit nici nevoia, nici imboldul, nici obligaţia de a se duce să-i ţină lumânarea bunicii pe care n-a mai văzut-o de câţiva ani, dar cu care a copilărit şi-n curtea căreia îşi petrecea vacanţele. Da, legătura nu e evidentă decât dacă gândeşti ca mine; complicat şi niciodată linear.