.

marți, 1 iunie 2010

Criza vârstei

Mda, pentru că azi e Ziua Copilului (nu, n-am uitat, măcar pentru simplul fapt că încă mai primesc ciocolată de ziua MEA), o să sar peste câteva etape, peste câţiva ani chiar şi-o să celebrez în felul meu, discutând despre criză. Şi nu, nu orice fel de criză, ci celebra, mult apreciată şi puţin înţeleasa "criză a adolescenţei". Nu de alta, dar tot o să văd azi copii cu degete pline de gem, pictaţi pe faţă şi care primesc baloane (chiar, de unde pot face şi eu rost de unul?!), aşa că simt nevoia să vobesc tot despre copii, dar la o vârstă la care nu mă stresează atât de tare.

Să purcedem deci. Toate filmele, toate cărţile or să povestească - cu succes chiar - despre criza adolescenţei. Cum să te comporţi cu adolescentul rebel, ce să faci şi ce să nu spui în faţa lui; revistele special dedicate fac mare tam-tam pe spiritul de frondă caracteristic, bunicile ridică speriate din umeri şi mai învârt o dată cheia în broască, părinţii se declară neputincioşi şi se întreabă dacă să cheme psihologul sau popa. Fie că e vorba de un pierce, un tatuaj, un anume gen de muzică, haine, cofură, orice schimbare care apare pe la 15-16 ani e percepută din exterior ca o criză; marea criză.

Păi, frate, eu zic aşa: n-am avut parte de cea "criză". Totul a fost doar parte din procesul de maturizare; nu, nu spun că acum s-ar fi încheiat, şi cred că, în cazul multora dintre noi, nu se va încheia prea curând. Dar n-am avut plăcerea să cunosc "Criza". N-a avut acnee, nu m-am simţit mai neînţeleasă decât în mod obişnuit, poate că am vrut la un moment dat să schimb lumea (poate mai cred şi acum că, într-un fel sau altul, o pot schimba), n-am avut tentative de tăiat de vene sau de luat pastile cu pumnul, n-am furat maşina babacului ca să mă duc să prind răsăritul pe malul mării, n-am fugit de acasă (chiar n-am considerat că aş avea motive să-mi părăsesc locul meu călduţ, păturica mea moale, pentru "marea aventură", fără confort şi/sau bani), nimic din ceea ce se spune în mod special că ar trebui să se întâmple.

Pot spune, cu lăbuţa pe inimă, că tot ceea ce am făcut în perioada adolescenţei aş face şi acum. Poate puţin mai ponderat, puţin mai diplomat, dar la fel.

În adolescenţa mea - şi, credeţi-mă, asta se întâmpla cu mult, mult timp în urmă - era fascinant să fii rocker. Aşa am dat eu de muzică bună - pe lângă tradiţionalii Beatles, Abba, Boney M, Smokie, Queen, pe care îi ştiam din fragedă copilărie - bună de tot, aşa am învăţat că mulţi oameni sunt "răi" pentru că e cool să fii rău dar, acasă la ei, te servesc cu prăjiturele şi lapte cald, că nu e nevoie decât de atitudine ca să creezi legende. Şi da, n-am continuat să ies în gaşcă, pentru că găştile nu-s de mine, dar am mai acumulat chestii de pus la "cutiuţă".

Am auzit şi variantele alea: plâns câte două zile fără motiv, atitudine terminată pentru că asta - se pare - că atrage, speriat de părinţi în mijloc de noapte cu telefoane gen "X e la urgenţe în comă alcoolică", "o să fii o bunică extraordinar de tânără", "hai să facem avort ţinându-ne de mânuţe pentru că nu ne-a dus capul să ne protejăm", exmatriculări pe motiv de bătut colegii, Bac ratat, fugit în străinătate, vizite la închisoare, mă rog, tot felul de interpretări ale adolescenţei. Cred că, până la urmă, totul e relativ, şi nu ţine de vârstă, ţine de persoană.

Câteva motive pentru care nu mi-ar plăcea să-mi retrăiesc adolescenţa: n-aş mai duce încă 4 ani liceul nici să mă tai şi n-aş suporta din nou dependenţa financiară de părinţi. În rest, sincer nu m-a deranjat şi nu m-a dat peste cap vârsta sus-menţionată.

În încheiere: care dintre voi aţi trecut prin "criză"? Cum a fost? Şi, dacă n-a existat "criza", cu ce aţi înlocuit-o? Asta aşa, pentru că 1 iunie nu e doar pentru cei sub 12 ani...

PS - o melodie care mi-a plăcut maxim, care m-a amuzat şi care - zic eu - e aşaaaa, de adolescenţă.


13 comentarii:

  1. Eu cred ca manifestarile "crizei" tin mult de moda, de spiritul de gloata...fac asta, ca asa e cool...in vremea adolescentei mele era cool sa-ti petreci vara pe munte, sa iei bacul cu nota mare si sa intri la facultate din prima, sa petreci 3 zile la rand fara sa ajungi la politie...daca e vorba de criza existentiala, cred ca abia acum ma apuca :-D

    RăspundețiȘtergere
  2. hmmm...nu am trecut prin criza !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da am trecut prin criza. Am inlocuit-o cu lucruri frumoase. Eu ma simt inca copil...

    RăspundețiȘtergere
  4. hihi, eu am 15 ani jumate şi pot spune că în zilele astea e greu să fii adolescent.. sunt multe tentaţii gen cluburi, baruri, droguri, alcool, tutun, gunoaie 'd-ăstea' care ne rapesc adolescenţa încetul cu încetul :D
    de ce n-ai mai vrea să faci încă o dată liceul? mă rog, nu acum, pentru că acum, de exemplu, eu nu ştiu nici măcar dacă mâine mă duc la liceu sau nu, dar asta e partea a doua, e vorba de sistemul pe care o parte a populaţiei l-a considerat eficient...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vesper - se poate; asta inseamna ca fiecare isi are adolescenta in functie de grup?

    RăspundețiȘtergere
  6. @dianna - tentatiile erau si in adolescenta mea:P

    nu mi-ar placea sa retraiesc liceul pentru ca:
    - nu mi-au placut decat vreo 3 dintre colegii mei
    - n-as suporta sa mai dau teze, lucrari, sa fiu ascultata, sa invat, sa ma trezesc dimineata ca sa ajung la scoala
    :D

    RăspundețiȘtergere
  7. melodia e extrem de bine aleasa !!
    imi place nebunul ala :D

    RăspundețiȘtergere
  8. a, nici mie nu imi place asta, dar se spune ca anii de liceu sunt cei mai dragi, cei pe care ti-i amintesti cu cel mai mare drag :-?? pot sa te intreb ce liceu ai facut? :D

    RăspundețiȘtergere
  9. @dianna - sincer, pot spune ca mai mult mi-a placut gimnaziul decat liceul:))

    liceu cu traditie, Al.I.Cuza, Galati:D

    RăspundețiȘtergere
  10. Hihihi, eu nu am trăit criza, eu am fost criza :))) Glumesc :) Eu am fost o zurlie agitată şi cu personalitate de mică, aşa că isteriile de la adolescenţă, rebeliunea, agitaţia, nu au mai fost o surpriză pentru ai mei. Doar vreo 2-3 ani am fost foarte la cuţite cu maică-mea, eu mă îmbrăcam doar în negru, ea vroia fustiţe şi culori. În rest, despre prostiile alea mai grave (beţiveli, umblat prin cluburi, gagicărit) am reuşit să fac în aşa fel încât să nu afle :D Eu aş retrăi oricând perioada liceului, m-am distrat de minune!

    RăspundețiȘtergere
  11. @LiaLia - :)) la mine perioada "no fustite allowed" e eterna...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger