Titlul care l-am ales

Finlandezii au un mod special de a spune dacă sunt undeva, dacă se duc undeva, sau dacă vin de undeva. Totul se realizează cu ajutorul terminaţiilor. -ssä, -sta, -in (-an), întrebările missä, mistä, mihin şi ai terminat toată povestea legată de locaţie. Dacă le înveţi atunci când trebuie, nu mai ai absolut nici o problemă legată de orientarea în spaţiu. N-ai nevoie să alegi între prepoziţii, să te gândeşti ce caz foloseşti pentru fiecare substantiv în parte (reluăm, doar când e vorba despre locaţii), nu există nici un pericol să te încurci între unde eşti şi unde te duci. Dar ăştia sunt finlandezii. Vorbim despre o gramatică atât de avansată încât nu face diferenţa dintre "el" şi "ea", ambii fiind definiţi simplu "hän". Fără discriminări de gen, fără complicaţii.

Evident că nu vreau să fac teoria gramaticii finlandeze. Departe de mine gândul, cu toate că mi-a plăcut teribil. Nu, azi vom vorbi despre o exprimarea forţată a anumitor chestii în limba română. Da, nu e finlandeză, o înveţi de când bolboroseşti ceva nedefinit tradus drept cuvinte de către mândrii părinţi, ba chiar o mai înveţi şi la şcoală. Există şi nefericiţi care se procopsesc cu ea şi la facultate, dar asta deja e altă poveste. Deci, discutăm despre chestii care mă zgârie pe timpan, care-mi fac neuronul gramatical să se burzuluiască, pe care nu le pricep nici să mă tai cu lama, gravându-mi-le pe piele.

1. "la" - în aparenţă, o prepoziţie simplă, pacifistă, nefioroasă. Îmi e simpatică. Până când aud: "Mă duc sâmbătă LA Moldova." Moldova nefiind altceva decât ţara prietenă şi vecină. La fel cum spui "mă duc LA ţară", "mă duc LA film", "mă duc LA şcoală". Păi, dacă am ajuns să ne ducem LA Moldova, putem să ne ducem şi la Spania, la Italia şi la Japonia, nu? N-am eu o manie foarte mare pe gramatică, nu mi-a plăcut, am răsuflat mai mult decât uşurată când am scăpat de ea, dar acest "la Moldova" mă sâcâie. Văd negru în faţa ochilor, aproape că-l regret pe Pruteanu. Şi Pruteanu mi-a fost tare antipatic, dar măcar ştia să vorbească; chit că era extremist. Măcar el nu s-a dus LA rai sau LA iad, ci ÎN rai sau ÎN iad...

2. "Fata care am văzut-o" - mi se strepezesc dinţii când aud asta. Primul gând care-mi vine în minte e "cine a furat pe-ul? cine l-a înghiţit, sechestrat, mestecat?" Vreau "pe"-ul înapoi. N-are decât două litere, e mic şi speriat, tracasat pentru că tot mai multe persoane se decid să-l mazilească. Nu-mi pot imagina cum s-a ajuns la concluzia că "pe"-ul nu mai e util. Ne grăbim chiar atât de tare încât suntem în stare să sacrificăm 2 litere pentru o bucăţică de secundă în plus? Şi mă stresează teribil că inovaţia a venit de undeva, de la bucureşteni, care fac haz că noi, moldovenii, nu vorbim corect. Da, schimbăm litere, nu mâncăm prepoziţii...

3. Ultima noutate în materie de limbă (nu are legătură cu greşelile gramaticale, dar m-a intoxicat)sună în felul următor: "Şi-a luat perie de 2 milioane. Eşti prost?" "Am stat două ore la coadă, eşti prost?" "S-au apucat să muncească la 6 dimineaţa, când eu dormeam; eşti prost?"
Pornind de la premiza că nu-ţi verşi of-ul unei persoane proaste, că nu stai de vorbă cu persoane proaste, că n-ai nici cea mai mică intenţie de a jigni persoana cu care stai de vorbă, care e rostul lui "eşti prost?"
Da, ştiu, se pare că întăreşte indignarea cu care povesteşti ceva, amplifică efectul dramei, dar totuşi... Mai avem puţin şi o să ajungem să înlocuim "prost" cu cretin, dobitoc, idiot. Lista poate continua pentru că se pare că nu eşti nici trendy nici cool dacă nu vii cu inovaţii care să frapeze, care să te scoată din anonimat pe tine, cel care ai învăţat din copilărie că nu faci un om prost pe faţă decât dacă merită, nu pentru că vrei tu să fii "cel mai tare din parcare".

Evident că asta nu e tot. Dar n-are nici un rost să fac teoria firului de păr. Astea mă stresează cel mai tare, mă chinuie zi de zi, mă lovesc drept în moalele capului. Deja nu mai facem un nou dicţionar, ci o nouă gramatică, o nouă limbă, o nouă civilizaţie. S-ar putea să nu ne mai înţelegem între noi, pentru că totul se schimbă repede, fără să ţi se dea şi foaia cu traducerea.

Îmi iau o pauză, mă duc la Grecia pe plajă cu fata care am cunoscut-o demult, nu dau nici un ban şi mă simt bine; eşti prost?