.

marți, 22 iunie 2010

Două lumânări pe colivă

Zi comemorativă.
Acu' doi ani, pe vremea asta, eram printre nefericiţii care terminau facultatea. Nefericiţi din cauză de cozi, procedură, formulare. Altminteri, cred că a fost momentul care mi-a întărit convingerea că şcoala prea multă nu e de mine.

Adică da, 1-4 le-am făcut pentru că trebuia. Obligatoriu. Cu toate că ştiam să scriu şi să citesc înainte de a mă duce la grădiniţă.
5-8 au fost continuarea obligatoriului. Perioada în care cică mă formam ca membru al societăţii. În care m-am pregătit pentru fabuloasa, glorioasa, metafizica experienţă următoare, liceul.
Liceul a venit ca o urmare firească. Liceu bun, pentru geniul din mine. Mai puţin bun pentru personalitatea mea, motiv pentru care n-o să înţeleg persoanele care-şi aduc aminte cu regret şi cu burbunele de lacrimi în ochi de perioada aia. Pur şi simplu nu mi-a plăcut. Şi singurul motiv pentru care de-abia aştept întrunirea de 10 ani - dacă s-o face şi aia - e pentru a mă simţi bine că după 10 ani, unii care nu mă cunosc încă mai iau ţacă şi zic că am aproape 18; că încă mai îmi permit să port tricouri cu fluturaşi şi baskeţi; că nu am obligaţii gen spălat pamperşi, că pot cumpăra şi al treilea cocktail fără mustrări de conştiinţă, că mă simt bine în pielea mea, cu toate că în liceu au încercat să mă facă să mă simt de căcat. Doar de asta.
Şi-a urmat facultatea. Aia de la început, şi asta pe care am dus-o la bun sfârşit. La care n-am fost decât la examene şi la licenţă. Pe care am făcut-o să fie făcută, fără vreun scop măreţ. Doar pentru o diplomă care lâncezeşte într-un sertar, lângă contractul de la Internet şi lângă fişa fiscală pe anul trecut. Deci, inutilă. Un copac tăiat pentru o foaie cu moaca mea pe ea.

Şi da, azi e zi comemorativă. Pentru că acu' doi ani mi-am spart creierii să iau fişa de lichidare (măcar pentru asta n-a trebuit să alerg eu, au avut grijă colegii mei inimoşi să mi-o ştampileze şi mie; mulţumesc, colegi care aţi avut grijă de mine); am alergat după scos licenţa la imprimantă, făcut poze pentru diplomă, copertat licenţa (nu, nu cu copertă din aia şmecheră, ci cu şină şi coperţi plasticate, pentru că tot la arhivă ajunge, şi puţin îmi pasă dacă licenţa mea o să fie roasă de şoareci înainte sau după cele copertate şmecher), am dat licenţa dimineaţă şi dup-aia am mai stat 8 ore la muncă, s-a ţipat la secretariat la mine, după mine, din cauza mea, am transpirat la gândul că va trebui să vorbesc prea mult la prezentare, am terminat cu licenţa, am avut şi cipilică şi hăinuţă de sfârşit de an, nu mi-am cunoscut toţi colegii, mulţi dintre ei nici nu ştiu cum arată, cu unii încă mai vorbesc (cei datorită cărora, recunosc acum, ştiam când anume se dau examenele).

Acu' doi ani am terminat cu şcoala. Eu am scăpat de ea, şi ea de mine. Şi îi admir pe cei care au avut curajul cheful, ideea de a face şi-un master, şi-un doctorat, dar pentru mine totul s-a oprit la licenţă. Nu de alta, dar nu mai am neuroni pentru examene, pentru referate pe foaie A4, pentru umblat printre secretare şi secretari.
La mulţi ani mie, azi, de ziua mea neoficială!

14 comentarii:

  1. cea mai lunga zi din viata mea:)

    Daca ai un gand de inscriere la o brand new facultate am un cui si o priza defecta:D


    mab

    RăspundețiȘtergere
  2. @mab - daca-mi vine vreodata vreun gand sinucigas din asta, ma gandesc prima data la cuiul si la priza ta:P

    RăspundețiȘtergere
  3. sa stii ca ...as vrea si eu un master dar fara sa umblu de nebun la deal si la vale!(nu imi place plimbatul) in rest, neuroni as avea... depinde ce subiect am!

    RăspundețiȘtergere
  4. frate, cata dreptate ai! totusi, eu azi am trecut prin toate transpiratiile cu secretariatul... din nou! :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma abonez si eu la cuiul si la priza lui Mab.:-))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Singura la care am dorit vreodată să dau, este cea de psihologie. Ghici ce? N-am dat. Dar înțeleg oamenii. Chiar bine:).
    Din păcate... se pune preț prea mare pe hârtia aia amărâtă (diploma).

    RăspundețiȘtergere
  7. eu mai am încă -minim- 7 ani :)) nu cred că e de râs, dar tot mă amuză gândul că mai am încă 7 ani în care voi merge la "şcoală"

    RăspundețiȘtergere
  8. @Black Angel - hm, pai depinde si de ce ti-ar placea sa faci/ce te-ar ajuta in domeniul in care lucrezi.
    nu neuronii sunt problema, ci cheful care lipseste cu desavarsire (la mine:P)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Mihaela ( Catwoman) - trebuie sa fi fost crunt:( dar, oricum, mai ai putin si scapi de tot de faculta:P

    RăspundețiȘtergere
  10. @S - psihologia mi-a suras si mie. ghici ce! am dat, si am si luat...doar ca n-am mai facut-o, pana la urma:-??

    RăspundețiȘtergere
  11. @dianna - pai, daca nu te amuza catusi de putin, supravietuiesti mai greu. da' supravietuiesti, pana la urma:)

    RăspundețiȘtergere
  12. :)) uitasem complet de asta :P
    ai dreptate, dar a trecut repede si nu o regret. am fost m mult absenta. colegii se uitau la mine cam chioras ca luam note bune si totusi nu prea ma prezentam pe la cursurile lor :D frecventam cel bar si m-am distrat muuult mai bine. am si invatat nu zic nu, am tras insa cand a trebuit si a iesit bine.

    si uite ca din sept ma apuc de alte studii, dar de data asta doar de 1 an :D asta in cazul in care nu ma m razgandesc pana at ... sa speram ca mai am destui neuroni intacti si pt asta :D

    RăspundețiȘtergere
  13. @Alina - la noi n-a prea fost mare lucru de invatat in sensul clasic al cuvantului. deci a fost lejer:P

    si pana in septembrie una din doua: ori te rzgandesti, ori redevii "scolaritza" pentru un an. da' vreau poze;))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger