.

sâmbătă, 26 iunie 2010

Hansel şi Gretel @2010

Pot spune, cu lăbuţa pe inimă, că am avut o copilărie fericită. Adică am avut parte de zbânţuiala caracteristică vârstei, am avut tentative de urcat în copaci şi genunchi juliţi; am avut ciocolată, şi gumă, şi dulciuri de câte ori am poftit la ele; am avut camera mea, cărţile mele, jucăriile mele pe care, din fericire, n-a trebuit să le împart cu nici un frate mai mic şi mai plângăcios; am avut alintări, mângâieri, pupăceli, chiar şi când nu le-am cerut. Am avut de toate, şi sunt mândră de asta.

Subiectul de azi: cum să faci copii cu cap.
Adică da, copiii nu sunt aduşi de barză, copiii nu vin dacă pui mâna pe burta unei femei însărcinate, copiii vin atunci când decizi tu că trebuie să vină, când crezi tu că e nevoie şi se mai şi poate.

De la un timp încoace, contrar părerii generale cum că românii nu mai fac copii, am văzut o mulţime de brideriţe. În traducere liberă, embarasada, însărcinate. De-abia însărcinate, sau deja pe punctul de a pocni. Pe lângă ele, o altă mulţime care cochetează serios cu ideea de a dărui un nou membru societăţii, de a aduce pe lume o nouă floare, de a procrea cât mai curând, înainte de a ajunge la 28 de ani, în aşa fel încât să nu capete eticheta de "mamă bătrână".

În ciuda aparenţelor, înţeleg cât de cât ideea că cineva vrea musai un micuţ. Că nu mi se aplică şi că instinctele alea materne despre care s-au scris volume întregi la mine nu se manifestă când văd o chestie mică, plângăcioasă şi cu degeţele mici şi lipicioase, asta e altă parte a problemei. Că n-am de gând să ajut la perpetuarea speciei, şi asta e, din nou, alegerea mea. Dar da, pricep că unele femei au un anumit impuls să-şi creeze un moştenitor, să fie mame tinere, să poată ieşi la o cafea cu copilul ajuns deja la un 15 ani şi să fie consideraţi frate şi soră. Înţeleg perfect.

Ce nu înţeleg, nu pricep, nu pot concepe, e să faci un copil în condiţiile în care nu prea ai ce-i oferi în afară de sentimente materne.
Să mă explic:
Ai undeva în jur de 25 de ani, stai cu chirie într-un apartament cu o cameră, ţi-ai planificat deja o rată babană la bancă, mai mult de jumătate din salariu clar, şi vrei neapărat să faci şi-un copil. Păi, să ne înţelegem; în condiţiile astea, cam cu ce vrei tu să creşti şi un copil pe lângă tine? Ce te faci când, trecut deja de vârsta gugugaga, în care nu face decât să stea în ţarc şi să bălească, o să aibă nevoie de camera lui? Când o să vrea o ciocolată pentru că ciocolata e bună, şi tu n-o să ai cu ce să i-o cumperi? O să-i dai o felie cu gem şi-un şut în fund? Asta mergea când eram noi mici, şi toţi primeam, la un moment dat lecţia asta. Acum, când toţi copiii ştiu ce e aia ciocolată mare, e cam crud să exersezi trecutul pe el. Şi ce o să faci când o să aibă vreo 7 ani, şi-o să vrea telefon mobil? Şi e normal să vrea, pentru că toţi copiii au, şi e normal să aibă, să nu stai cu inima strânsă pentru că nu ştii după ce bloc s-a dus să se joace cu cine, şi trebuie să poţi da de el, dacă nu pentru altceva, măcar ca să-l chemi la masă. Şi ce mobil o să-i iei, în condiţiile în care acum n-ai bani să-ţi iei o pereche de sandale? O să-i dai un mobil second hand, să râdă toată floarea puştimii, cu gadget-uri super şmechere de cărămida cu care l-ai înzestrat tu pentru că, pe lângă toate celelalte chestii, mai trebuie să plăteşti şi întreţinerea, şi n-ai avut cum să-i iei un gadget decent? Şi când o să vrea să invite câţiva copii cu care să se joace, cum o să fie,o să-i închizi pe balcon, pentru că în singura cameră vrei şi tu să te uiţi la un film, sau o să împărţiţi camera cu o linie imaginară, pe care n-or să aibă voie s-o treacă? Cu ce o să-i iei şi jucării, şi caiete cu coperţi colorate, şi cărţi de colorat, dacă tu acum dai tot salariul pe datorii şi nu-ţi permiţi o bluză pe lună?

Ce e mai crud, să renunţi la moftul tău egoist de a avea un moştenitor, sau să-l ai şi să n-ai cum să-i oferi mai mult decât afecţiune? Şi ce fel de afecţiune o să fie, când de fiecare dată când îţi cere ceva vei fi nevoită să ridici neputincioasă din umeri şi să spui "probabil luna viitoare"?

Asta îmi aduce aminte de încă o chestie, care are o legătură vagă cu ceea ce am spus mai sus, dar care m-a lăsat perplexă. Există persoane care susţin sus şi tare, cu pancarte, şi lozinci, şi cu puterea pumnului, dacă e nevoie, că un copil mai degrabă stă într-un orfelinat decât să fie adoptat de un cuplu gay. Că e mai bine să crească cerşind o mângâiere de la asistentele care se ocupă de tot orfelinatul, să împartă probabil camera cu alţi câţiva copii, să poarte haine de căpătat, decât să crească cu doi taţi sau două mame, cu o situaţie financiară mai mult decât bună, care-i pot oferi şi afecţiune, şi un loc cald, bun şi sigur. Nu, că vezi tu, dragă doamne, dacă ajunge gay, la rândul lui?

Am ridicat o sprânceană, în caz că nu se simte. Nu zău, e posibil să fie dresat un copil să fie gay? Pentru că toate persoanele gay au ca singur scop în viaţă convertirea planetei, şi pentru că există şi cursuri care să te înveţe cum să "faci un gay în 5 paşi simpli". Păi, dacă tot copilul e influenţat de ceea ce vede în familie, cum se explică faptul că majoritatea persoanelor gay provin din familii hetero?

Mă îndepărtez de la subiect. Revenind...Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă gândesc aşa: dacă tot vrei un copil, gândeşte înainte dacă ţi-l permiţi. Pentru că nu e ca şi cum ţi-ai lua un animal de casă pe care, în momentul în care te plictiseşti, îl poţi da spre adopţie. Normal că nici cu chestia asta nu sunt de acord pentru că, din punctul meu de vedere, nici măcar un animăluţ nu e o "marfă" de care te poţi debasara când nu mai ai chef de el, dar se practică mai des decât "debarasatul de copii". Şi nu cred că vrei să fii tăietorul de lemne care îşi duce copii în pădure - da, de Hansel şi Gretel e vorba - pentru a se descotorosi de ei din cauză că nu mai avea cu ce să-i hrănească. Dar da, fă o listă pro şi contra înainte. Nu de alta, dar n-ai vrea ca amintirile pe care le va avea din copilărie să fie strâns legate de "am vrut aia, şi aia, şi aia, toţi copiii aveau, dar mama mi-a zis că nu ne permitem, pentru că suntem săraci lipiţi pământului, şi mai trebuie să mai plătim şi banca."

13 comentarii:

  1. Mi se pare chiar tristă imaginea unui copil care se uită cu jind la alţii.Câtă minte poţi să ai din moment ce faci un copil de dragul unei plimbari cu căruciorul in parc sau pentru reputaţia de mămică?Şi cand te gândeşti că chiar există aşa specimene..
    P.S.:Te-am adăugat in blogroll,îmi place cum scrii:)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Cristina - ce e si mai trist e ca nu exista doar cateva specimene, ci foarte, foarte multe:-??

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Camelia, cred ca duci un pic spre extrema povestea... incerci sa faci dintr-un copil un bun exclusivist, pe care doar cei cu bani multi si-l pot permite, si e trist. Oare oamenii saraci n-ar mai trebui sa aiba copii?
    Hai sa-ti spun un lucru - eu provin dintr-o familie modesta, cu venituri mici - minimul pe economie, dar pot spune cu mana pe inima ca am avut o copilarie fericita, ca am o familie care m-a iubit intotdeauna si s-a asigurat pe cat posibil sa nu duc lipsa de nimic. De ce? Pentru ca ai mei nu au stat cu mainile in san, au luptat sa-mi fie bine si sa am ce-mi doresc, au luptat sa fac o facultate, un master, sa ajung mai sus decat au ajuns ei.
    Cred ca sentimentele materne sunt pe primul plan - daca le ai pe astea, cred ca-i poti oferi copilului fericirea de care are nevoie, si asta e cel mai important lucru. Din pacate multe persoane in care nu s-au dezvoltat sentimentele materne fac copii, si asta e mai trist, ca-si neglijeaza copiii...

    RăspundețiȘtergere
  4. @clarra - cred ca e o diferenta intre o familie modesta si una in care fiecare banutz se duce pe datorii.
    si, ca sa raspund la intrebare, cred ca oamenii saraci ar trebui sa se gandeasca daca-si pot permite un copil sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Treaba asta e cu râsu'-plânsu'. Mulți oameni chiar NU bat mai departe de subiect, pe o linie a timpului.
    Sunt multe aspecte pe care "adulții" le neglijează, la conceperea unui copil: sănătate, bani, nivel de educație, anturaj, familie. Așa că îmi permit să o contrazic pe @clarra. Dacă nu ai o sănătate bună și un fizic câtuși de puțin plăcut, ceva educație, multă iubire și răbdare, un anturaj și o familie din care copilul să învețe ceva cu adevărat bun, și nu în ultimul rând, bani( pentru muuulte lucruri), NU faci copii. Cunosc oameni cu probleme grave de sănatate, care au copii. Ce te faci, dacă vine copilul și îti spune, peste ani : "uite ce problemă de sănătate am, ce fac acum?" ??? Sau e atât de bolnav, încât nu poate vorbi?? Eu,de exemplu, am cel puțin trei probleme de sănătate, mulțumită știu eu cui...
    Mai departe... Din câte familii de mârlani s-au ridicat oameni cu adevărat buni?
    Se fac copii doar de dragul unei idei. Oamenii ar trebui să fie oameni, și nu iepuri.
    Responsabilitate? Unde?
    Ca privire de ansamblu... devenim o specie bolnavă, care trăiește mult.
    Felicitări pentru postare, Cami.

    RăspundețiȘtergere
  6. @S - in primul rand, multumesc:)
    in al doilea rand, total de acord cu tine. nu faci un copil stiind ca s-ar putea sa aiba pb de sanatate doar pentru ca ai fost atat de egoist incat nu te-ai gandit ca pb ta va deveni si pb lui.

    cat despre educatie si anturaj...cred ca ar fi binevenita o comisie care sa dea ok si nok pentru cei care vor sa procreeze.

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu am sa va contrazic pe voi un pic...

    cat despre exemplul dat de tine(mama cu o camera + chirii .. si alte prostii) sunt de acord, nu mi se pare o idee buna
    dar...
    si eu am mancat paine cu gem,si eu si sora mea(asta se intampla pe perioade...cand era tata plecat in strainatate). in acele perioade nu ne puteam permite nimic...nu inghetate, nu alte prostii...nimic;doar strictul necesar pt scoala(cand era tata.. nu era problema, aveam tot ce vroiam )
    primul telefon mi l-am cumparat cu banii mei acum 4 ani(la 20 de ani)

    Si eu muream de ciuda cand vedeam, ca altii au,iar eu nu! dar acum ...ca ma gandesc .... nu imi pare rau, si stii de ce?
    tot ce am eu acum... nu o sa aiva niciodata un alt baiat de seama mea... care a avut mereu tot la nas!
    iar ceea ce am e facut cu munca mea!
    mai multumit sunt eu, decat o persoana care a avut mereu ce a vrut... si nu stie sa pretuiasca nimic din tot ce are.
    cand o sa vezi o fata de 14 ani...(care are doua telefoane.... computere... si tot ce isi poate dori,shoping aproape zilnic. etc) care ii da palme mamei sale... in public, si vorbeste urat cu ea... atunci o sa iti schimbi ideea!( si te asigur ca a avut o educatie "buna"... din patru fete ea fiind cea mai mica.. si mai rasfatata; primele doua sunt deja mamici la randul lor; si au stiut ce inseamna greul cand erau mici..)

    Cunosc baieti unici la parinti(fiu de sef) cu vile.. mercedesuri.... si nu e in stare de nimic.

    Daca copilului ii dai mereu tot ce isi doreste, nu o sa stie niciodata ce inseamna sa muncesti pt acel ceva!.. i se pare ca e ceva ce creste in copac.... si este obligatoriu sa il aiva.

    ...tu te preocupi sa aiva telefon la 7 ani??? bravo!! asa isi coace creierul de mic, ii scurtezi viata cu radiatiile.... eu nu-s de acord cu telefoanele la copii.
    pana acum au crescut copiii si fara telefon.... si fara inghetate la comanda, si fara alte minunatii. iti place cum cresc copiii in ziua de azi? mai vezi copii jucand sotron in fata blocului? mai vezi copii care sa faca ce faceai tu in copilarie?? ..nu! pt ca acum au tot ce vor la nas! si pt ca se merge pe ideea ca tot e obligatoriu de avut!NU conteaza daca ai lui muncest de le sar ochii, tre sa il aiva.... ca asa au toti!si nu unu oarecare... ci pe ala mai nou,iesit ieri.

    "Păi, dacă tot copilul e influenţat de ceea ce vede în familie, cum se explică faptul că majoritatea persoanelor gay provin din familii hetero?"
    ... am zis eu ca e doar o boala mentala!
    acesta fiind un motiv pt care devenim "o specie bolnava, care traieste mult"
    isi cer drepturi... isi fac legi, urmeaza .. orase(sau cred ca deja sunt) si state.

    @ S si Camelia : ati vazut filmul Demolition man!? (cu siguranta) Exact asa o sa se termine! O sa se faca sex... doar virtual cu o pereche de ochelari 3D(fiind ilegal sexul);copiii doar cu persoanele "compatibile"... si nu ca pana acum... ci in eprubeta! Sau poate nici nu o sa mai fie nevoie, datorita clonarii;va fi o lume perfecta din toate punctele de vedere, exact asa cum si-o doresc multi din noua generatie.Vor fi ilegale cuvite ca : dragoste, iubire, sex, amor, si altele legate de acest subiect

    RăspundețiȘtergere
  8. @Black Angel - cred ca vorbim despre chestii putin diferite:
    noi suntem cei care au crescut cu gem pe paine; si da, probabil ca am crescut bine. dar de ce sa nu se evite chestia asta pentru generatia "noua"?
    poate parintii nostri nu vedeau portocale decat la craciun; e asta un motiv pentru a continua "traditia"?

    si nu, copiii nu mai sunt copii cum eram noi, dar e firesc; adica, lumea evolueaza, e normal sa nu mai joace sotron, ci Fifa.

    cat despre sentimente uitate...nu se ajunge acolo. tot ce spun e ca lumea ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a face un copil; pentru ca, dup-aia, vrand nevrand, ai o responsabilitate fata de el. si asta nu se limiteaza doar la a-i oferi strictul necesar, ci si la micile mofturi ocazionale:D

    RăspundețiȘtergere
  9. acum ceva timp vorbeam cu un tip despre ce as face daca as ramane - Doamne fereste! - gravida acum, la 19 ani. i-am spus ca as avorta pentru ca nu sunt pregatita din niciun punct de vedere sa fiu mama si in plus ar trebui sa renunt si la facultate. ce mi-a raspuns m-a cam uimit: "dar nu trebuie sa nu mai dai la facultate, doar ai parinti si bunici care pot creste copilul". adica stai, frate, cum vine asta? eu raman gravida din prostie, nasc copilul dupa care il arunc in bratele cuiva si imi continui viata?

    RăspundețiȘtergere
  10. @Alina - din pacate sunt destule persoane care gandesc asa; adica fac un copil, se asteapta la iubire neconditionata din partea lui, dar il lasa in plata bunicilor pentru a-si vedea, in continuare, de restul vietii:(

    RăspundețiȘtergere
  11. nu stiu cum vezi tu "traditia" ..dar mie mi se pare ca noile generatii sunt mereu mai ....negative, lumea se duce de rapa din aceste cauze(evolutia);si nu din cauza "traditiilor" ci din cauza faptului ca au tot ce vor!

    RăspundețiȘtergere
  12. @Black Angel - faptul ca au mai mult decat am avut noi e un lucru bun; ca unii nu stiu ce sa faca cu toate chestiile care li se ofera, asta e alta parte a problemei.

    sincer, mie mi se pare ca cei care au acum 15-16 ani sunt mai copii decat eram noi; si sunt mai infipti, stiu cam ce vor de la viata, si fac destule ca sa si obtina acel ceva. dar, bineinteles, totul depinde de cum sunt crescuti...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger