Aventuri "onlain"

De o bucată de timp încoace, netul meu face nazuri. Ba că nu vrea să mă conecteze, ba că a obosit să meargă rapid, frumos şi fără opinteli, şi îşi ia o atitudine lejeră, de vacanţă. Cam în fiecare zi îşi ia pauză de masă şi mă lasă să urmăresc atent, psihotic, ledul de on line al modem-ului. Dacă ăla e stins, clar nu mai am nici o şansă să iau legătura cu lumea exterioară. Dacă ăla clipoceşte, mai există o şansă.

Unul dintre avantajele job-ului meu e faptul că deja ştiu paşii pe care trebuie să-i parcurg când îmi pică conexiunea: mai întâi mă asigur că e moartă de-a binelea. Apoi "débrancher" şi "rébrancher le modem". Aşteptat. Dacă în zece minute (maxim) nu clipocesc toate beculeţele modemului, atunci e cu problemă. Mare. Mare de tot. Pentru că există 2 opţiuni: 1. aştept frumuşel să-şi revină când binevoieşte el; 2. sun la serviciul clienţi.

Tot din experienţă ştiu că serviciul clienţi voce e aşaa, mai ciudăţel. Adică depinde peste cine dai, depinde de cât chef are persoana respectivă să te audă lamentându-te, de cât timp face chestia asta, dacă e plictisit, tracasat, înfometat, dacă de-abia aşteaptă să ajungă acasă şi puţin îi pasă că tu chiar ai nevoie de net, cu alte cuvinte, când suni la tehnic, e bine să te înarmezi cu muuuultă răbdare. Cu nervi de fier şi cuvinte de oţel.

Sâmbătă picat net. Nu pentru prima dată. L-am aşteptat vreo oră să-şi revină. L-am resuscitat cum am putut. Nici o şansă. Mititelul era în comă. Aşa că am decis să sun. Bad mistake! Huge mistake!

După tradiţionala convorbire cu robotul (pentru limba română, apasă tasta 1; pentru informaţii despre factură apasă tasta 2; pentru a comanda un consilier apasă tasta 3; tastează prefixul Romtelecom pentru judeţul în care locuieşti; ţâr, ţâr, ţâr) ajung finalmente nas în nas cu nefericitul de serviciu, tehnicianul on line de sâmbătă seara.

Normal că mă aşteptam să răspundă un gălăţean de-al meu, care în doi timpi şi trei mişcări să-mi încredinţeze formula magică pentru a-mi învia modemul şi, o dată cu el, conexiunea. Canci! Şi repet: canci! Pentru că, în loc de viteza gălăţeană, îmi răspunde deja binecunoscuta lentoare ardeleană. Şi nu, n-am absolut nimic cu ardelenii, îmi sunt dragi de mor, dar când vine vorba de rezolvat rapid ceva, e mai greu. Şi, ca să fie totul complet, politicosul meu agent relaţii clienţi s-a nimerit să fie un ardelean care nu rupe tocmai bine româneşte; adică un ardelean cu prima limbă maghiară.

Sunt răbdătoare la telefon. Îmi închipui cum e să-ţi vină cine ştie ce client care să te anunţe că nu-şi găseşte Internetul pe desktop, sau care nu ştie ce s-a întâmplat cu yahoo-ul lui, că l-a pierdut prin my documents. Aud d-astea în fiecare zi. Dar, mă gândesc eu aşa, nu fac parte tocmai din categoria asta. Adică ştiu ce s-a întâmplat cu netul meu, n-am scos din întâmplare modemul din priză şi acum am nervi fără motiv că nu mă pot conecta, da, am compul deschis când spun că n-am conexiune. Da, am făcut faza cu "débrancher - rébrancher le modem"; da, o mai fac o dată ca să verifici şi tu conexiunea; nu, în continuare n-am net; da, toate led-urile clipocesc în afară de unul; ţi-am zis deja care, dar nu mă enervez, îţi mai zic o dată; şi încă o dată, pentru că se pare că nu pricepi din prima; nici din a doua; doamne, de-abia dintr-a treia! Da, ieri am avut conexiune până la o anumită oră, când s-a gândit să pice, la fel ca azi; da, în continuare n-am net; da, aştept să mai verifici nu ştiu ce; da, vreau să vină un tehnician; cât mai repede, pentru că am ceva important de rezolvat cu netul.
Şi aici s-a rupt firul. Redau conversaţia întocmai:
"Un tehnician va veni luni la dumneavoastră."
"Adică, dacă nu-şi revine, printr-o minune, singur, eu până luni n-am net?!"
"Un tehnician va veni luni la dumneavoastră."
"Am înţeles asta, dar până luni eu n-am net?"
"Un tehnician va veni luni la dumneavoastră."
ARGHHH!
"Deci, un tehnician va veni luni la dumneavoastră. Când vă poate găsi acasă?"
"Oricând!"
"Luni, când vă poate găsi acasă?"
"ORICÂND!"
"În ce interval orar luni?"
"ORICÂND!"
"Intervalele orare sunt 8-11, 12-15.30, 16-18."
"Oricând luni, cât mai repede!"
"Trec atunci aici intervalul 12-15.30, da?"
Dezarmată, plictisită, terminată, încuviinţez. Ba chiar îi şi mulţumesc pentru ajutor, nu de alta, dar aşa mi-s eu, politicoasă. Îmi urează o zi bună.

Peste două ore, Internetul a venit cu de la sine putere. Azi aştept tehnicianul. Vreau modem nou şi agenţi relaţii clienţi gălăţeni. Sau măcar brăileni. De dragul nervilor mei şi pentru siguranţa modemului, căruia îi mai arunc priviri ucigaşe pe furiş. E în cârdăşie cu tehnicianul cu care am vorbit la telefon. Pot să bag mâna în foc pentru asta. Dacă mai stă mult pe lângă mine, presimt că impulsurile mele ucigaşe îl vor arunca direct în cadă. Cada plină cu apă. Şi sper că ultimul lui gând va fi spre agentul relaţii clienţi care n-a mişcat un deget pentru a-l salva. Sper să aibă mustrări de conştiinţă toată viaţa lui.