Put a ring on it!

Încep prin a spune că există şi excepţii, dar excepţii care - ca de obicei - întăresc regula. Rog persoanele care nu fac aşa să expună şi motivele pentru care se simt excepţii; persoanele care cunosc asemenea cazuri sunt, de asemenea, rugate să dea detalii. Pentru că fenomenul se extinde şi ameninţă să devină virus general.

Să purcedem deci în a vedea care este noua boală tipic feminină, noul bau bau al prezentului.

Este mai mult vorba despre perioadă: femeia înainte şi femeia în timpul. Unei relaţii stabile adică, eventual cu perspective largi spre Nirvana cea mult aşteptată (de ele, repet, nu de mine), spre Valhalla, Paradis, Eden, şi anume, căsătoria. Pe principiul "put a ring on it", cam ăsta e punctul terminus al vieţii unei femei. Întreaga energie este canalizată pentru îndeplinirea acestui unic scop, pentru găsirea, atragerea şi legarea pentru vecie de acel unic mascul care-i va da numele, îi va dărui copiii, o va face să se simtă femeie în adevăratul sens al cuvântului. Dacă nu te căsătoreşti - cu un bărbat, adică -, dacă nu îi iei preacinstitul nume, dacă nu faci casă cu el, atunci clar ţi-ai ratat şi viaţa, şi vocaţia. Mai spun o dată, multe femei gândesc aşa, nu toate.

Bun, revenind.
Înainte de a găsi o relaţie stabilă, femeile sunt cam aşa: obsedate de shopping, discută cluburi şi new hits in town, nu gătesc, se mulţumesc cu o comandă rapidă la cea mai apropiată pizzerie, spală, dar nu le auzi plângându-se de asta. Cheltuie pe toate nimicurile posibile şi imposibile, ştiu tot ce mişcă în materie de farduri, reviste, designeri. Eventual, au abonament la sală, pe care îl folosesc din plin. Mai bagă şi câte o saună bonus, din când în când. Exfoliere, masaj, loţiuni anticelulitice, regim vegan, nopţi pierdute, ieşiri constante cu gagicile la o cafea, discuţii interminabile despre orice - de la rochiţa văzută ieri în vitrină, până la tunsul lunar al câinelui -, jurăminte de prietenie veşnică şi eternă, asigurări date sotto voce că orice s-ar întâmpla vor fi acolo una pentru cealaltă. Banii de întreţinere cheltuiţi fără remuşcări pe o poşetă pe care era imposibil să o lase pe raft. Cola zero, frişcă vegetală, fructe şi legume dimineaţa, la prânz şi seara. Dau cu aspiratorul, dar nu-şi lipesc anunţ pe uşă că au făcut chestia asta. Mai şi văruiesc din când în când, dar îşi roagă prietenele să o ajute să folosească trafaletul, îşi omoară ţânţarii singure, sau cu Raid; n-o să recunoască în ruptul capului că au avut de furcă cu spălatul aragazului; nici că au amestecat din greşeală rufele albe cu cele colorate şi acum au garderobă nouă, fără voia lor. Pun accent pe felul cum arată, cum se îmbracă, ţin la siluetă, o zi ratată e una în care nu le-a ieşit machiajul aşa cum voiau, se vopsesc măcar o dată pe lună, se pensează constant, se epilează la fel de constant.

În momentul în care au deschis ochii într-o relaţie stabilă, totul se schimbă cu 180 de grade.
Încep să discute despre ce au gătit, cât au spălat, cum s-au chinuit să cureţe pata aia de ulei pe care a făcut-o el în timp ce încerca să-şi prăjească un ou, cum e mai bine să speli şosetele, temperatura potrivită pentru spălat tricouri vs temperatura potrivită pentru cămăşi, culoarea ideală pentru dormitorul viitorului copil. Nu mai fac comandă nicăieri pentru că au descoperit că le place să gătească. Nu mai ies în oraş cu fostele prietene pentru că-s ocupate să-l bată pe el la cap să repare şifonierul, sau pentru că trebuie neapărat să ajungă la nunta vărului lui de-a şaptea spiţă, după mătuşa de unchi a bunicului său. Sală? Care sală? Nu mai au timp de sală, şi nici bani, pentru că deja au chestii mai importante la care să se gândească decât la siluetă. Cocktail? Ce-i ăla? Păi, vrei să creadă el că e alcoolică? Dietă? Doar ca să încapă în rochia de nuntă. Loţiuni anticelulită? Doar ca să dea bine în poza de nuntă. Machiaj? Doar ca să fie frumoasă în ziua nunţii.

Şi-am mai observat aşa: o dată ce se bagă într-o relaţie, femeile încep să se neglijeze. Ca şi cum tot ce ar fi făcut pentru a arăta bine avea ca unic scop găsirea unei perechi. Acum că au găsit-o, nu le mai pasă nici de kilogramele pe care le pun sistematic, nici de părul care ar trebui cât de cât renovat de-un stilist, nici de garderoba aia în care arătau bine acum 5 ani, dar ar trebui cât de cât împrospătată, pentru că te simţi mai bine cu ceva nou pe tine. Da, femeile "luate" se neglijează în stil barbar. În loc să vrea să arate bine pentru ele, au vrut să arate bine pentru cineva, şi-acum că-l au asigurat, nu le mai pasă. L-au găsit, l-au legat, asta a fost tot. De-acum înainte îşi permit să se concentreze pe alte chestii, în detrimentul lor. Nu se mai vor frumoase, aranjate, cochete, pentru că a dispărut scopul, a dispărut competiţia.

Păi, frate, eu ştiu una şi bună: dacă e să faci ceva, faci ceva pentru tine, nu pentru retina altcuiva. Dacă e să te simţi bine, te simţi bine pentru tine, nu pentru altcineva. Dacă e să fii la 4 ace şi-un bold, e ca să te bucuri tu când te uiţi în oglindă, nu ca să prinzi pe cineva în laţ. Şi dacă ai atins scopul ăla pe care l-ai urmărit toată viaţa, ăsta nu e un motiv să laşi ridurile să se vadă, o dată cu iepuraşii şi aripioarele pe care le cultivi cu graţie casnică şi cu dispreţul ăla total pe care îl afişezi când vine vorba de ieşiri extraconjugale, "ca-ntre fete".

Şi, ca idee generală, viaţa ta ca individ nu se termină o dată cu semnătura aia în faţa ofiţerului stării civile. Continuă şi după ea pentru că, la urma urmei, nu este decât un act care nu te schimbă cu absolut nimic. Nu face nici o magie, nu-ţi conferă nici o aură. N-are grijă de tine în locul tău, şi nici nu te machiază automat, pentru veşnicie. Şi nu, nu e remediul universal. E doar o fază care poate oricând să se termine. Sincer.