Încă o dimineaţă de sâmbătă

Orange mă anunţă că, dacă trimit nu'ş ce sms la nu'ş ce număr, e posibil să câştig ăia 10000 de euro şi-o maşină de vis. La o oră total indecentă, când eu mă-ntorc de pe-o parte pe alta, pentru a mai dormi o tură. Adică pe la 10 dimineaţa. Ăştia n-au somn? De ce ai trimite mesaj sâmbăta, la 10? Propun să aibă şi ei program normal, de luni până vineri, ca măcar în a şasea zi a săptămânii să nu-mi mai ţipe telefonul că norocul m-a ales pe mine, şi să vezi drăcie, cum mă-mbogăţesc. Nu mă-mbogăţesc, mă, mă enervez. Şi da, parţial e şi vina mea, că nu-l ţin pe silent, ba chiar e dat foarte tare, şi pe vibraţii, şi-mi cântă ăla de la Green Day "i walk alone", da' cum să-l ţin pe silent? Dacă arde Brăila? Şi eu nu aflu decât peste câteva ore când binevoiesc să deschid ochii din proprie iniţiativă?

- Mamaie, mamaie, MA-MA-ieee, MAMAIE, mamaie, MA-MA-IEEEE!
Da, plodu' de alături. Şi vine bunică-sa, şoptind nervos să nu mai ţipe, că eu dorm, şi-ar fi bine să tacă dracu' din gură, că nu e frumos să zbiere ca din gură de şarpe. Şi tace plodu'. Cinci minute, că dup-aia îşi aduce aminte că tre' să spună ceva inteligent, de genul "uite o furnică", şi zbiară iar, până când tace total, la ameninţarea că va fi băgat fără drept de apel în casă dacă nu se joacă frumos şi da, ÎN LINIŞTE.

Nu ştiu exact cum arată plodu' cu pricina, da' l-am speriat într-o dimineaţă, când mişuna cătinel prin curte. Şi-am ieşit, fără gânduri războinice, doar voiam o sticlă cu apă, ca dup-aia să-mi continui somnul de frumuseţe. Pot doar să-mi imaginez însă ce figură aveam, că m-a văzut şi s-a ascuns după un copac. Şi când m-am întors, a fugit de-i sfârâiau călcâielele, drept la vale, în casă. Vreo două zile nu l-am mai auzit. Poate ar trebui să-mi fac mai des apariţia prin curte, cu faţa de dimineaţă...

Şi dacă nu dă Orange-ul sms, şi nici plodu' nu zbiară, atunci în mod clar latră Max. Că vezi tu, e pisica, da, da, pisica. Care pisică? Aia cu care se joacă el în mod normal, dacă e lângă el. Da' acu' nu-i lângă el, e pe casă, şi de-odată instinctul lui de câine mare şi fioros se trezeşte, şi tre' să latre. În continuu. Până când îmi târâi regalul corp şi-nchid geamul. Da' şi aici e cu şustă, pentru că am impresia că mi-am şocat vecinul, pentru că dacă vreau să-nchid geamul, nu arunc în nici un caz tricoul pe mine înainte, şi-apar la geam în toată splendoarea mea. Mă-ntreb de ce, după ultima apariţie, vecinul a evitat să mai iasă din casă până nu mă vede trează şi foarte îmbrăcată prin curte...

Aşa că da, newsflash, e sâmbătă. Dormit până târziu, cu anumite aventuri şi peripeţii, dar ce mai contează? Nervii de sâmbătă îs cei mai liniştiţi.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!