A venit vacanţa

Mai nou, cică nu se mai dau coroniţe la premiu I. Se dau diplome şmechere, care mai de care mai colorate, probabil că încă se mai dau cărţi, se-mpart premii probabil la fel de multe ca atunci când eram eu la şcoală, da' a dispărut moda coroniţelor. Se dădeau în 1-4 şi, episodic, în 5-8. Deja în liceu erai prea mare pentru flori în plete. Da' ţin minte că în primii ani chiar era fain.

Nu, nu-mi plăcea ideea de a merge pe stradă cu ea pe cap, aşa că ateriza direct în sacoşă. Nu, nu ţinea mult, se ofilea rapid, trecea de la stadiul de simbol la "de aruncat", dar încă mai zâmbesc când îmi aduc aminte de ele.

Frunze de stejar şi garoafe. Da, ştiu, poate nu foarte inspirată alegerea, dar pentru plodul care eram atunci, suna bine. Evident că erau comandate frumos la florărie, şi se ţineau în frigider până la ora premierii. Şi-aveau miros de verde şi de viu.

Florăriile îmi plăceau în mod deosebit. Cu cât mai mari, cu atât mai bine. Şi-n orice florărie aş intra, e acelaşi miros, nedefinit, intim. La fel cum la aprozar miroase a pământ amestecat cu iz de crud, şi la patiserie a pâine caldă. Şi-s multe mirosuri care-mi aduc aminte de copilărie. Iarba proaspăt cosită, covrigii fierbinţi, florile de tei şi de salcâm, anticariatele, lemnul încins, aerul înainte de ploaie şi asfaltul după. Chiar dacă nu m-aş întoarce la vârsta la care totul era simplu şi total necomplicat, sunt chestii minuscule care nu mă lasă să uit. Şi parcă tot îmi sună-n cap faza aia cu "a venit vacanţa", chit că mai am doar câteva zile de concediu care nu, nu se compară cu trei luni de stat cu burta la soare. Chit că, atunci când pleci în concediu, nu-ţi zice nimeni nici măcar "have fun", darămite să-ţi dea coroniţă de stejar cu garoafe roşii.

Pân' la următoarele amintiri, la bună vedere!