.

duminică, 26 iunie 2011

Nasol dă dragoste - p.3

Lumea ştie că am un dinte împotriva ideii de căsătorie. Că mie nu-mi place ideea, asta e una. Cine vrea, şi crede că-l prinde, şi nu poate să respire fără actul ăla, e liber să facă ce vrea. N-o să apar c-o bombă la fiecare nuntă din preajmă, şi n-o să-mi fac firmă de distrus nunţi, cu toate că s-ar putea să prindă faza, şi să ajung mogul al mireselor isterice şi al mirilor părăsiţi în faţa altarului.

Şi da, pricep tot bla-bla-bla-ul ăla conform căruia unii simt nevoia să "intre în legalitate", alţii nu-s mulţumiţi decât dacă au patalama la mână, şi totul se sfârşeşte la starea civilă. Kaput, конец. Ce nu vor ei să priceapă e că actul ăla nu-ţi garantează "pe viaţă"; e la fel ca la tatuaje. Toţi îţi spun că e permanent. Da' nu-i aşa, pentru că poţi renunţa oricând la el. Da, doare, da, e posibil să rămână semne permanente, da' nici căsătoria, nici tatuajul nu-s definitive.

Dar zic ok. Vrei inel? Inel ai. Da' de ce ai face chestia asta în momentul în care ai dubii? Când nu eşti sigur/ă că asta vrei? Când ai o singură relaţie la activ, nu eşti convins/ă că merge tocmai bine, îţi fug ochii în toate părţile, şi parcă ai încerca şi altceva, da' parcă ţi-e nu ştiu cum să spui, aşa că faci ceea ce se aşteaptă de la tine, şi dup-aia îţi plângi în pumni că nu era tocmai ce voiai. Du-te, frate, ia-ţi liber de-o lună, două, trei. Încearcă. Gustă şi altceva. Vezi cum e. Dacă ajungi la concluzia că a fost doar o pasă, ai unde reveni. Dacă nu, măcar nu distrugi 2 oameni c-o simplă semnătură.

Nu, nu e manifest pentru distrus relaţii fericite şi happily ever after. Pe alea poţi să le bagi la malaxor şi tot nu păţesc nimic. Da' ceva care scârţâie, şi care cam tremură din toate încheieturile, mai greu de reparat. Şi chiar dacă repari, clar se va rupe din nou; în acelaşi loc, sau în altul. Şi nu-s doar cuvinte.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!

10 comentarii:

  1. nice! rar am ocazia sa citesc asa ceva. totusi te-as critica nitel pentru: "Dacă ajungi la concluzia că a fost doar o pasă, ai unde reveni." ... unde intoarcerea care suna ca un fel de "plasa de siguranta" ... cand de fapt ar trebui sa fie aprecierea la adevarata valoare a ceea ce "ai". "plasa de siguranta" e no-no si de evitat cu orice pret ... constientizarea acuta a valorii existente (gen "wtf am i actually looking for?") e (imho) mai mult decat ok.

    RăspundețiȘtergere
  2. @INTJ - mulţumesc frumos:)

    păi, n-am gândit-o ca plasă de siguranţă... era faza dacă te hotărăşti că, până la urmă, asta vrei cu adevărat...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Camelia - da, realizezi ca alergi dupa cai verzi pe pereti ... ori in relatia existenta, ori in aventura respectiva ... si indiferent de varianta, (imho) ambii au numai de castigat.

    ar mai fi de spus despre cel/cea care "da liber" ... persoana deobicei criticata aspru de multimea de prosti, dar care de fapt stie exact ce vrea ("to be loved for myself, or rather in spite of myself") si nu se multumeste cu jumatati de masura (cu status quo-ul lui "n-o sa indrazneasca!") ... fiind astfel de fapt un om puternic care stie ce vrea de la sau in viata.

    RăspundețiȘtergere
  4. ne , nu ma pacalesti ! eu vreau cu acte ! ce , cand te-ai plictisit , gata , pleci ? bine , oricum pleci , dar mai greu :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Te aprob, cu toate ca sunt casatorita. Paradoxal, nu? :))
    Sunt intr-o relatie cu al meu sot... vreo 9 ani. Si mai stateam fara probleme si fara acel act. Dupa vreo 7 ani de relatie ne-am mutat impreuna sa experimentam si am stat asa vreo 2 ani. Jur ca nu m-am gandit niciodata la casatorie. Am facut acest pas mai mult la insistentele parintilor... plus ca in momentul acela chiar eram siguri de sentimentele noastre. Suntem casatoriti de 3 ani si in relatie de 12... si nu s-a schimbat nimic. :) Ca si cum nu ne-am fi casatorit, asa ca nu te schimba actul ala. Nu stiu ce valoare are. :) Avem 28 de ani, poate mai incolo ne schimbam opiniile, nu stiu :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @INTJ - într-un fel sau altul, lucrurile se aşează după ce te hotărăşti ce vrei.

    cât despre mulţime... o să critice orice ai face, orice ai alege; deci cine mai ascultă de gura lumii? eu, una, nu.

    RăspundețiȘtergere
  7. @schtiel - şi cu acte, poţi pleca la fel de uşor; formalităţile durează. plecatul în sine, nu.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Lillee - atât timp cât ştii ce şi cum simţi, liber la mariaj, din parte-mi. dar cu dubiile chiar nu cred că e ok; adică, alea tind să crească şi să distrugă tot ce te-ai chinuit să contruieşti în timp.

    la mai mulţi;)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Liz - uneori aş prefera să nu fie atât de adevărat.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger