Bau-bau-ul din trecut

Un bau-bau al copilăriei mele a fost maieul. Era peste tot. Trebuia să-l porți pe sub bluză, tricou, pulover, ba chiar și maieu pe sub maieu cred că era o variantă de luat în seamă. Și nu-mi plăcea. No, sir! Aș fi făcut orice să scap de el...

Dacă spuneam că e prea cald, mi se spunea că el, maieul, are datoria să mă protejeze, să nu transpir prea tare, să răcesc, să fac pneumonie, apoi injecții și că el e singurul care mă poate feri de spital.
Dacă protestam că am deja prea multe bluze, și nu mai am nevoie ȘI de maieu, atunci clar era frig afară, și niciodată nu poți avea PREA multe haine când e frig.
Așa că aplicam tactica strategică: mi-a rămas mic. În stilul ăsta am ajuns la o colecție impresionantă de maieuri.

Și mă mai bântuie o chestie: până undeva pe la 6 ani, nu prea eram băgați în seamă. Apăreai cu șosete de praf? Mai că nu te lua de după ceafă și te băga în mașina de spălat. Ce baie cu spumă și cu relaxare totală? Ai înnebunit?
Veneai cu tot noroiul după tine, la fel.
Un genunchi însângerat, dă-i rapid cu spirt, țipă cât vrei că te ustură, poate data viitore ai mai multă grijă, hai, spală-te pe mâini și-n pat cu tine.
Însă niciodată - adică NICIODATĂ - nu uitau de clătitul cu oțet pe cap. Că cică face bine la păr. Și miroseam ca o salată în următoarea oră, da` ce conta? Scârțâiam de curățenie doar dacă exista și faza cu oțetul. Care a fost la un moment dat înlocuit cu ceai de mușețel, apoi de nuc și parcă țin minte și ceva de niște urzici...
Putea lipsi orice, numai clătitul temeinic pe cap nu. Chin și dilemă.

Capac pune fesul. Pe care trebuia să-l porți, chiar dacă protestai că uite, copilul ăla e mai mic decât mine și nu poartă fes, eu de ce trebuie? Trebuia,pentru că niciodată nu le păsa de ce fac alți copii dacă era vorba de ceva care să te pună într-o postură bună. Comparația cu alți copii se făcea doar dacă ăla lua notă mai bună, avea batista mai albă sau dacă el n-a răcit pentru că a avut fes, și tu nu.

De-asta nu port maieu decât dacă e doar el, oțetul îl pun doar în salată și ăsta e primul fes pe care-l dețin după muuulți ani; și nu l-am purtat decât de vreo două ori...

Pân` la următorul bau-bau, la bună vedere!