Câți ca voi

Am net acasă. Logic. Am net pe telefon. Dacă-mi dau foarte tare interesul, cred că pot prinde o rețea wireless numai dacă mișc din urechi. Și nici nu costă o avere. Paranteză: demult costa enorm să ai HBO; am făcut șoc când am aflat cât de puțin e acum. Închid paranteza.

Revenind la net.
Acum mulți ani, în tinerețea mea, nu era la modă să ai net acasă. Chit că aveai comp. Voiai net, te duceai frumos într-un net café. Cât mai aproape de casă, cât mai ”rapid”, cât mai curățel. Oferta era abundentă, pentru că erau ca ciupercile. Multe pe centimetru pătrat. Net cu ora.

Mă, și era așa, o senzație ciudată. Adică multe compuri, unele lângă celelalte, prea puțină intimitate între tine și parola de mail, te puteai holba lejer în compul vecinului, da` era raiul.
Unii erau acolo pentru jocuri, alții pentru treburi serioase, gen căutat informații pentru nu`ș ce lucrare fandosită, alții pur și simplu pentru a freca netul în voie. Nu cred că e nevoie să spun din ce categorie făceam parte...

Și-așa am aflat eu ce-i ăla mirc, google, search... Un timp am avut impresia că adresele de mail care se terminau cu @hotmail îs mai deochiate din fire; noroc că mi-a trecut rapid. Plus că aveam oroare să-mi dau datele reale; evitam tot ce cerea înregistrare. Paranoia-n floare.

M-a ținut câteva luni bune mania net café-ului. Măcar o dată pe săptămână semnam condica. Și-apoi am rărit-o. De tot. Și câțiva ani nici n-am mai știut ce-i aia. Și-a fost bine. Da` cum să reziști tentației când îți vine în casă, și te trage de mânecă, și te dă jos din pat, și-i atât de prietenos și de îmbietor, mai ceva ca o tavă cu fursecuri de-abia scoase din cuptor? De piatră să fii, și tot n-ai cum.

Și-am renunțat la scris cu pixul pe hârtie, la căutat cuvinte-n dicționar cu foi, la jocuri cu zaruri pe care le amesteci în pumn, și chit că nu-mi imaginez cum ar fi acum fără strop de net, tot am nostalgia săptămânilor rupte de lumea virtuală, dar atât de apropiate de aia reală, palpabilă, pipăibilă cu mâna...
Câți ca mine?

Pân` la următoarea nostalgie, la bună vedere!