Doritorilor de zăpadă

Și voi spune evidentul: afară ninge. Pe lângă faptul că ninge, se mai și depune. Câh! În castelul meu e cald. Poate fi ca la tropice, depinde câte pături sunt dispusă să scot. Dacă e musai, pot tasta și cu mănuși. Nu mă deranjează. Dar gândul că afară se depune strat după strat, care va deveni ori gheață ori o chestie plescăcioasă și udă îmi încrețește părul.

Presupun c-au fost prea mulți care au dansat în jurul biroului despletiți, despănușați și cu incantații în gând. Incantații de ninsoare. Prea mulți care au folosit baby voice în timp ce se mâțâiau:
Vaaai, să ningă! Să ningă! Zăpada e albă și pufoasă și moale, și putem să ne dăm cu sania și să facem oameni de zăpadă! Și ce poate fi mai frumos, minunat, extaziant decât un strat alb de nea care să acopere întregul oraș!
Și băteau din mânuțele lor mici de doritori de zăpadă, în mănușile lor mici de doritori de zăpadă, cu ochii lor mici de doritori de zăpadă, scandând lozincile lor mici și răutăcioase. Da, cu o privire răutăcioasă de doritori de zăpadă.

Ce poate fi mai frumos decât perdeaua de fulgi care coboară cristalin și se depune pufos? Ce imagine poate întrece aceast festin vizual? Îți spun eu! Pe principiul cine se trezește de dimineață să-și bage bormașina-n fund, cine a scandat după zăpadă să facă același lucru! S-o ia pe toată. O donez și pe aia din curte, și pe aia care s-a instaurat în drumul meu. Ba chiar și pe aia care insistă să se așeze între fular și haină, direct pe gât. Și cred că mai găsesc și pe alții care s-o doneze pe-a lor...

Pân` la următorii nervi, la bună vedere!