...dacă nu e și fudul

Avea Bucur o vorbă: ”dacă prostia ar durea, câți n-ar țipa în chinuri groaznice...” Și nu pricepeam pe atunci, pentru că la 6 ani prostia maximă e să-ți rupi piciorul jucând atinselea. Și aia se cheamă ”împiedicat”. De-abia când mai crești poți vorbi despre prostie. Și despre răutate gratuită. Și despre prostia din răutate gratuită.

Unii ar spune că cel mai tare îi disperă minciuna. Alții - falsitatea. Îngâmfarea. Orgoliul extrem. Viciile. Snobismul. Pe mine - răutatea gratuită.

Să-ți explic: știi că facerea de bine e futere de mamă, nu? Și că șarpele pe care-l crești la sân... Și știi că n-am un drăgan deosebit pentru expresii, da` când găsești pe cineva care le adună pe toate... Cum să nu le crezi?

Și ce altă părere pot avea despre tine când o mână mi-o pui pe obraz, să mă săruți de noapte bună, și-n cealaltă ai cuțitul cu care mă-njunghii pe la spate? Mă, miraculosule, mă, viteazule, mă, bărbate, ia-ți o vacanță. Caracterul nu mi-l predici, mi-l dovedești. Cuvintele sunt multe, și-s frumoase, și pline de inspirație pentru omenirea fericită, da` nu dau doi bani pe cuvinte dacă-n fapte te comporți exact ca înălțimea pe care o ai. Minimă.

Și-aș putea vorbi despre persoanele care și-au luat-o-n freză din neutralitate, și despre cum blugii trebuie să ți-i porți cu toți nasturii închiși, și despre cum cintea se face alternativ, nu doar dintr-o singură parte, și despre ”cojones” care nu-i fizic, e psihic, da` m-a pocnit o silă...

Așa că pân` la următorul gust amar, la bună vedere!