Odată cu vârsta

De ani de zile poarta mea stă închisă o singură dată. Că e imensă, că dacă se aventurează cineva s-o sară o face pe pielea lui, că pitbull-ul e mare, că-s înconjurată de vecini care cred că au și senzori de mișcare instalați pe suprafețe uriașe și ultraviolete și, din când în când câte un elicopter care survolează zona, mă rog, mijloacele normale de securitate. Da` poarta mea închisă mereu o singură dată.

Și-ajung glorioasă într-o noapte, bag cheia-n poartă, răsucesc, scot cheia, dau să deschid poarta. BAAANNNG! Din ăla de scoală și morții. Mă uit la ea, ea la mine, mai bag o dată cheia, daps, era închisă de două ori. Cine știe, din greșeală, mi-am zis. Se mai întâmplă. O fi fost vecinu` plin de zel, s-a lăsat purtat de val și-a zis să facă ceva inedit și s-o-nchidă de două ori... A doua seară - BAAANNGGG! Și-n fiecare seară la fel.

Și mă-ntreb eu, dacă vrea cineva să intre, o să se lase împiedicat de faptul că e închis de două ori, nu o dată? Tare mă-ndoiesc. Intră și prin gaura cheii, dacă vrea musai sau, mai plauzibil, nu se-ncurcă cu cheia. Dar, nah, m-oi fi înșelând eu și ce mie mi se pare inutil o fi siguranța supremă...

Un unchi care are între 80 și eternitate a avut până acu` vreun an, mașină. O conducea cam niciodată. Trebuia să ajungă undeva, mergea tradițional pe jos sau profita de transportul în comun. Motivul: dacă scoate mașina din parcare, îi ia cineva locul, și tre` s-o parcheze ceva mai departe. Asta nu l-a împiedicat să schimbe 5 mașini în 3 ani. Toate stând în același loc, de neocupat.

Grija supremă a Doamnei Mamă e dacă am mâncat, ce mănânc și dacă am ce mânca. Pot veni acasă cu 3 mânuțe, 5 perechi de urechi și-un rinichi vândut, aceeași chestie va fi problema supremă. Până acu` câțiva ani nu se stresa nici dacă arătam ca ăia subnutriți din Africa. Acum dă o importanță deosebită dietei mele.

Dilemă: după o anumită vârstă, toți adulții încep să se comporte bizar?

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!