Mda

Deschid mail-ul. ”Vino în Piața Universității!” Deschid facebook. ”Vino în Piața Universității!” Bașca câteva melodii revoluționare, îndemnuri de revoluție și patetisme. Mess? Câteva status-uri premonitorii. Radio? Blablabla; același blablabla. Ajung prin bucătărie? Sloganuri din televizor și cereri de libertate.
Da, sunt straight face.

Nu-s ”politică”. Nu mă interesează cine e președinte, pentru simplul motiv că nu contează cum îl cheamă, contează cum e educat. Sau cum suntem noi educați să-l educăm. Pancarte? Ieșiri în stradă? Lozinci? Apă de ploaie.

Vai, se iau jandarmii de noi. Jardarm să fiu, m-aș lua de oricine care aruncă cu pietre în mine. Sincer.

Și se invocă `89. Căăă... libertate. Păi, e libertate. Vrei să strigi ”Jos Băsescu”? Strigi, frate. Nu te oprește nimeni. Vrei să ieși cu chiloții pe cap în mijlocul orașului? Nu te oprește nimeni. Vrei să fii pro sau contra? Nu te oprește nimeni. Că vrei tu să crezi că nu ești liber, asta-i altă chestie.

Ceri demisia, e una; ceri anticipate, la fel. Da` să te plângi că nu ai libertate... telenovele.

N-am nimic. Îmi beau cafeaua, îmi fumez țigara. Nu ies în stradă pentru că nu mă concernează. Nu țin partea nimănui, din același motiv. Atâta doar, că între a protesta/reacționa și a transforma totul într-o mare de patetism comparând totul cu `89 e o diferență majoră. Și ”revoluția patetică” numai ”revoluție” nu e...

Pân` la următoarea cafea, la bună vedere!