Bucăți

Țin minte prima julitură. Drept în vârful nasului. Contact direct cu gheața. Rece, usturăcios, total neplăcut. Nu țin minte să fi plâns. Nu plângeam; de obicei mă plângeam, dacă era cazul.

Mi-am spart buza pentru c-am alunecat de pe sanie. Direct cu capul în zăpadă. Sânge cald. Gust de sânge și teamă. Primul sânge pe care l-am gustat a fost al meu. Îi știu gustul și gustul lui îmi place.

Lovituri mai mult sau mai puțin grave. Mai mult sau mai puțin sânge. Mai multă sau mai puțină durere. Întâi ustură locul. Ba nu, întâi nu simți nimic. Șocul inițial. Și-apoi ustură. Sau doare. Și-apoi vrei să dispară locul ăla, pentru că, până să treacă, doare ca naiba. Mai devreme sau mai târziu, orice durere fizică trece. Mai devreme, sau mai târziu.

Am stat pe zăpadă. Zăpada era rece și udă. Dar acolo, în parcul alb, zăpada nu mai exista. Nu exista nici rece, nici frig, nici întuneric. Bucăți din amintiri care mă fac să zâmbesc. Pe care le văd de parcă le trăiesc acum. Nu le trăiesc. Le-am trăit. Și-i cald pentru că sunt acolo.

”Moi je suis un amalgame.” Trecut și prezent. Trecutul în prezent. Sau prezentul din prezent. Fiecare pagină are ceva ce țin minte. Știam fiecare pagină. Mai știi? Țigară fumată pe ascuns, noaptea. Punctul roșu, fumegând. N-avea timp să cadă scrumul. Țigară de poftă. Bucăți din mine. În mine. Totul meu.

Pân` la următoarea amintire, la bună vedere!