O dimineață perfectă - p.3

Ador să dorm. Ador să dorm învelită bine, într-un semi-întuneric, cu mâța caldă și cu vise diverse. Ador să dorm fără limite dar, dacă trebuie să existe, atunci ador să mă trezesc exact când sună alarma, nu înainte. Și nu apreciez deloc dacă-mi întrerupi somnul ăla pentru motive fără motiv.

Așa că dormeam eu adorând să dorm. Era bine cum numai în somn poa` să fie și nici nu-mi venea să mă întorc de pe-o parte pe cealaltă, atât mi-era de lene. Când da, diavolul dimineților mele începe să sune. C-un semi-ochi mă uit. Până să realizez că nu cunosc numărul, s-a oprit. Ei, greșeală-mi zic, și dau să-mi continui somnul liniștită. Din nou. Mai scurt de data asta. Bip. Și sun, nu de alta, dar existau două variante: să fie foarte important, sau să continuie să mă bipăie.

- Bună ziua, mă scuzați că am dat bip, dar aveți un colet și voiam să știu când vă găsesc acasă, și blablabla, adresa, blablabla, coletul, blablabla...

Mult. Mult blablabla, din care n-am priceput decât jumate, dar serios acum, de când firmele de curierat dau bip când trebuie să-ți aducă ceva? În stilul ăsta, și ăia de la Orange or să dea bip când vor să-ți propună un nou abonament...

Evident că a mai sunat o dată când a ajuns, pentru că a încurcat soneriile, și normal că nu răspundea nimeni, și-a trebuit să-mi părăsesc bârlogul pentru a prelua pachetul cu fața mea, care trebuia musai să fie a mea și să se potrivească cu moaca din buletin, și-a fost frig, și i-a luat 10 minute să copieze de două ori seria buletinului, și numai gânduri evlavioase îmi treceau prin cap în timp ce înghețam și băteam răbdătoare din picior...

Și pe bune că am impresia că dacă e să-mi strice din ăștia dimineața se vorbesc între ei să mi-o strice de tot pentru că da, când s-adorm mai vin vreo trei mesaje cu ”vi s-a emis factura” și ”aveți ocazia de a câștiga” și nu mai știu ce altă chestie și da, când finalmente s-au liniștit și-am zis și eu c-apuc să dorm în continuare, a sunat alarma. Hapihapijoyjoy!

Dacă mai are cineva vreo urmă de îndoială, dorința mea majoră e de trei zile. Să dorm, să mănânc, să mai dorm puțin și dup-aia încă puțin și tot așa, până la capăt. Da` se poate? Nu se poate. Că Orange-ul se tot se gândește să-mi strice mie utopia...

Pân` la următorul somn, la bună vedere!