Mai nou au apărut porcușorii cu dop pe burtă. Le scoți dopul, golești pușculița, animalul rămâne întreg și nestresat, conform normelor UE. Da` parcă nu mai au farmec dacă nu implică și-un ciocan. Cu alte cuvinte, am oscilat încă din copilărie între a sparge sau nu pușculița...
Mare mi-a fost bucuria când am primit o pușculiță-n formă de glob pământesc. Era 2 în 1: strângea bani, și mă prindeam și eu pe unde vine câte-o țărișoară. Până s-au schimbat granițele, și țările, și mi-am prins total urechile.
Partea bună era că la ăsta scoteai banii după ce-i defiletai suportul. Partea proastă, că m-am prins prea târziu că e grav dacă pui bancnote-n el. Juma` de zi m-am chinuit să scot o hârtie împăturită bine, și tot nu m-am învățat minte.
Globul e undeva pe la Bucur. Îl folosește conștiincios, monedă după monedă, la sfârșit de lună defiletează, scoate, folosește. Nu știu să fi rezistat intactă două luni la rând, dar ăsta-i rolul pușculiței pân` la urmă, nu?
În prezent normal că am pușculiță. Una cu amintiri și cu tradiție; home made pușculiță. O hrănesc zilnic, și-o jefuiesc înainte de salariu, dacă e cazul. Bașca o mulțime de cutii și cutiuțe care o pot ajuta, dacă ajunge vreodată atât de plină încât să nu mai suporte. N-a fost cazul, dar nu poți ști niciodată...
Tot porcușori erau și greșelile pe care le făceam pe caietul ”de curat”, pe vremea când mai scriam încă cu stiloul, și mai degrabă rupeam foaia și-o luam de la capăt, decât să fie inestetic. Până am învățat să folosesc radiera și lama...
Pân` la următoarele amintiri, la bună vedere!
Și eu am pușculiță din aia cu dop pe fund :))
RăspundețiȘtergereAa, apropo de caietele de curat: din cauza radierei eu am rescris ”Puișorul moțat” (caiet de clasa I, cu liniuțe, bastonașe, codițe de purcel și litere), că aveam o pată cât China pe pagina cu litera N. Nu de alta, dar mama era perfecționistă și am senzația că o moștenesc, și acum mai rescriu diverse dacă mi se pare că nu dă bine cu ștersul : ))
P.S. La mulți ani și un an minunat!
@Miss I. - cred că au intervenit cei de la protecția pușculițeșor, pentru că mai nou, toate au dop:D
RăspundețiȘtergeredin fericire pentru mine, am cam renunțat la partea mea ”caligrafică”. toți aveau 10, eu eram mereu de 9...
Un an pe cât de frumos ți-l dorești!
din pct meu de vedere "inchisoarea de bani " este acum cardul de banca. La inceput il foloseam ca o adevarta pusculita ... scoteam din card atat cat aveam nevoie ... pana m-am prins ca uneori comisioanele si locurile unde ajung ma omoara. Deobicei exact cand ai nevoie de bani ori nu poti plati cu cardul, ori e defect bancomatul ori esti prea departe/intr-un loc pe care nu-l sti. deci scot tot si pun in cutie acasa. Pusculita de marunt e cea mai des folosita. Bacnote de 1 ron si multe monezi. In general eram foarte risipitor cu maruntul ... dar de cand am testat experienta belgiana am inteles ca maruntul are rolul lui ... si sunt un strangator de marunt.
RăspundețiȘtergerepentru mine inchisoarea de bani este cardul de la banca :)
RăspundețiȘtergere@Alexandru Petras - normal că la pușculiță merge tot mărunțișul. problema e când scot mărunțișul și-ncep să număr...
RăspundețiȘtergere