O dimineaţă perfectă - p.2

De obicei, când primesc colete, există o procedură foarte simplă: cu o zi înainte primesc mesaj că a doua zi va veni nenea cu colete. Să fiu ori eu, ori buletinul acasă. Vine, sună la poartă, lasă ce are de lăsat, mission accomplished. Fără complicaţii, fără stres.

Da' nu, că azi a fost o zi din aia. Dormeam fericită. Visam gumiţe, fluturei şi ce mai visez eu acolo; pătuc călduc, păturica moale, Camelia fericită. Şi-mi sună telefonul. Telefonul meu care e dat TARE, să-l aud şi din beci. Nu, nu sunt surdă, doar nu aud. Bun, şi sună. TARE. Cutare număr. Şi răspund. Da, cu vocea mea de dimineaţă.

Bla, bla, bla, coletul, bla, bla, bla, sunteţi acasă, blablabla.

Inutil să spun că oricum nu pricep mare lucru la ora aia. Pentru că da, era 7.17 minute. Ştiu pentru că am reţinut "colet" şi m-am uitat la ceas. Am mulţumit divinităţii că mai am câteva ore de somn, şi l-am cadorisit pe sunător cu câteva gânduri de bine. Păi, cum să suni, frate, la 7 dimineaţa? Nici pensionarii nu-s trezi la ora aia...

Mă-ntorc pe partea cealaltă, adorm instant, visez cum sunătorul de serviciu păţeşte lucruri drăguţe, gen e trezit din 5 în 5 minute de-o bazooka şiiii... Sună din nou telefonul. TARE. Cutare număr. Şi răspund. Da, cu vocea mea de dimineaţă.

Bla, bla, bla, coletul, bla, bla, bla, am ajuns, blablabla, îmi deschideţi? Infarct, şi altceva nimic! Ceasul? 9.27. Nu mai are nimeni somn? Toată lumea se trezeşte cu noaptea-n cap? Scenariile de chinuire a mesagerului nenorocos se-nmulţesc cu fiecare milisecundă. Îl văd chinuit cu picătura chinezească. Încercând să doarmă într-un pat plin de purici. Şi ploşniţe. Şi furnici. Visând că se trezeşte pentru că-i sună strident alarma. Şi chiar să-i sune. Mă rog, d'astea. Norocul lui că venea însoţit de-un colet plăcut. Altfel...

Da, am adormit la loc, da, au mai venit vreo două mesaje de la Orange şi de la Orange, da, am dormit pe bucăţele, da, am vinişoare roşii şi planuri malefice, da, vreau un concediu în care să dorm 18/24 şi-n care nu te sună decât persoane care ştiu cât de mult iubeşti somnul şi care nu te chinuie la ore indecent de mici. Care dorm la fel de mult şi care ştiu că relaţia mea cu somnul e eternă şi inviolabilă. Mai greu...

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!