The others - p.3

Dragă coleg al cărui nume nu-l cunosc, şi de-al cărui nume chiar nu-mi pasă,
spun "coleg" pentru că-mpărţim aceeaşi clădire, şi-n nici un caz acelaşi loc de muncă. Dragă coleg al cărui nume nu-l cunosc, mie nu-mi pasă dar se pare că ţie da. Pentru că m-aud adusă-n discuţii şi aflu c-am făcut lucruri despre care eu nu ştiu nimic. Pentru că nu te simţi băgat în seamă.

Şi-am trecut peste faza cu "satanisto", şi peste aia cu "Marilyn Manson", şi peste faptul că "punk's not dead", şi peste-nţepături, şi strigături, totul din prea marea mea mărinimie. Dar dragul coleg încă are dileme, pentru că nu-i dau atenţie atunci când ies la ţigară. Pentru că macho-ul din el s-a trezit căăă... prea nu socializez cu el, ză one, ză only, ză magnificent.

Dragă coleg, nu ţi-e frică să ieşi cu faţa aia-n lume? Nu-ţi iei amendă doar pe motiv de figură? Nu te uiţi cu inima strânsă-n oglindă, de teamă să nu faci infarct? Ţi-au dat voie să ieşi în lume fără însoţitor? S-au riscat să facă asta?

Înainte-mi erai indiferent. Un tocilar cu pretenţii de roacher. Cu părul slinos şi cu impresii. Ar fi trebuit să mă impresioneze faptul că nu te speli pe cap şi să mă bag în vorbă? Sau faptul că ascultăm - probabil - aceeaşi muzică să ne facă fraţi de sânge? Trebuia să pic găineşte în faţa pantalonilor tăi de piele? Sau pentru că ai bocanci cu ţinte să uit că nu am ce discuta cu tine şi că, mai ales, nu vreau asta?

Acum, dragă coleg, nici măcar indiferent nu-mi mai eşti. Gândacul pe care-l strivesc cu papucul îmi va inspira mai mult. Pentru că oamenii vorbesc şi dacă nu-i vezi, şi dacă nu vrei să-i cunoşti, şi dacă habar n-au cine eşti.

Dragă coleg al cărui nume nu-l cunosc, am încheiat capitolul cu tine. Erase and rewind.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!