2012

Anul trecut cam pe vremea asta, spuneam că vreau să dispară 2010. Am așteptat 2011 cam cum îl așteaptă credincioșii pe Mesia. Cum e așteptată ploaia în deșert, cum îți aștepți iubita la gară, cum aștepți să te trezești dintr-un vis urât. Și 2011 mi-a râs în nas. Până la un punct, din multiple părți. Și-apoi m-a lăsat mai moale. M-a iertat, îmi place mie să cred.

Și dacă anul trecut spuneam că o secundă nu face diferența, pe 31 ăsta aștept secunda aia pentru a-l simți încheiat. Pentru a pune punctul măcar calendaristic, pentru a închide o ușă de tot, pentru a lăsa în urmă tot ce a fost. A fost, a trecut, e trecut.

Nu-i mai pun nume anului. De la 1, după 12 noaptea, vreau alt prezent. Prezentul în care nu mai contează decât prezentul. Doar oamenii care sunt lângă tine, zâmbetele pe care le simți în priviri, și secunda pe care o construiești în fiecare secundă.

Un pas în fața celuilalt. Ușor, ca un copil care de-abia învață să meargă. Să mă reconstruiesc am început. Să continui reconstrucția, să fiu din nou eu cum eram, să fie un an nou, cu o nouă eu. Eul meu.

Urări? Una și bună: să vă ajutați dorințele să se îndeplinească, pentru că în nici un caz nu apar gata îndeplinite. Și asta în timp ce vă păstrați karma intactă. What goes around, comes around. Deci 2012 karmatic, cu de la guru citire.

Pân` la următorul an, la bună vedere!