Guiness Book, here I come

Mă, în perioada sărbătorilor se face mai multă mâncare. Mult mai multă. Cât să hrănească o țărișoară din Africa. Cât să faci baie în câtă mâncare se face. Cât să-ți pui în cap, să-ți iei și-n sac și să donezi și unui lanț de cantine. Și faza ciudată e că numărul de persoane nu crește miraculos în perioada asta pentru ca, după 1, să revină la valoarea inițială. Nu. Același număr de persoane, de 10 ori mai multă mâncare.

Eu, una, nu mănânc de 10 ori mai mult decât de obicei doar pentru că-s sărbători. Da` mâncarea continuă să se înmulțească. Parcă face pui, pe bune. Azi îs 4 sarmale, mănânci 2, ghici ce! Mâine îs deja 8! Poimâine? O oală întreagă! Se-nmulțesc sarmalele între ele. Ba chiar fac și salată bouef, friptură la cuptor și tort. E un miracol al încrucișărilor în natură!

Și că-i mâncare multă, e una. Să fie la ei, acolo, nu mă deranjează, n-o țin în spinare. Problema intervine când lumea - a se citi în primul rând Doamna Mamă - se supără că de ce nu mănânci. Nu-ți place cum a ieșit? Îi mai trebuia ceva? Ți-e rău? Ești bine? Ei, lasă că știu eu, la alții mănânci, numai pe mine mă refuzi... Și-ncearcă să-i explici că nu ți se triplează stomacul doar pentru că-s sărbători, și nu tu mănânci puțin; mâncarea-i monstruos de multă!

Pe bune acu`, de ce face lumea atâta mâncare? Clar n-ai cum s-o mănânci pe toată, decât dacă vrei una din două: ori să bați recordul la obezitate în cel mai scurt timp, ori ai chef de o vizită subită la spital, partea de spălături stomacale. Altfel nici un om întreg la minte nu poate mânca atât. După câteva zile, sincer se strică. Tre` s-o arunci. Nu-i păcat de muncă, nervi chinuiți, chestii consumate doar de dragul datei?

10 sărmăluțe și-un tortuleț îs mai mult decât de ajuns. Hai, fă și-o bucățică de grătar, și-ai terminat povestea. Nu, frate, că vezi tu, că dacă nu-i din abundență, parcă n-au liniște. Parcă dă strechea-n toate gospodinele. Mai mult, mai mult, din ce în ce mai mult! Și-mi vine să mă refugiez undeva departe, să mă hrănesc cu pâine și cafea până trece microbul ăsta, pentru că tare mi-e c-o să mă atace toată lumea, o să mă lege de scaun și-o să-mi bage sarma după sarma după hors d'oeuvres, după plăcintă, după friptură, cu polonicul direct pe gât. Și-o să mă cheme Balon Camelia, după. Guiness Book, here I come!

Pân` la următorul fel de mâncare, la bună vedere!