Rece şi crud

Mă urc în taxi şi mă aşez confortabil. Câteva secunde şi dezastrul se produce: din radio începe să sune MELODIA ACEEA. O melodie care e peste tot, la orice oră din zi şi din noapte, pe orice post şi-n orice playlist. Adele cu nuştiucumîizicemelodiei.
Mă uit mai atent, şoferul fredonează fericit. O matahală de om, ras în cap şi cu tendinţe nazi care e, de fapt, în adâncul sufletului, extrem de sensibil. Îmi vine să strig din toţi rărunchii "nuuu, nu MELODIA!"

Nu pricep. E lungă, lentă, boring. Genul de melodie pe care n-o poţi cânta decât dacă ai foarte multe sentimente. Toate găinile pică la melodia aia. Cum începe, le vezi că se transformă. Se topesc instantaneu. Au o privire tâmpă şi suspină îndrăgostite de prins ciarming. Găini beldisite şi cocoşi blendăi.

Şi chiar încearcă să cânte cu graţie şi durere, cum cântă ea, cu muget de căpriţă udă. Cum ridică în slăvi dragostea şi persoana ACEEA. "Oh, prietene, de ce eşti aşa timid?" Cum îi tremură glasul de emoţie pentru că n-a mai întâlnit pe nimeni aidoma lui. "Ţin minte că ai zis că, uneori iubirea durează, dar alteori ea doare." Atâta înţelepciune! Ce adevărat le spune! Inimă de piatră am...

Plus că femeia e stalker. "Urăsc să apar de niciunde, pe nepusă masă, dar nu mai puteam să stau deoparte". Pe bune? Săracul om cred că e nevoit să-i pună restricţie dacă tot apare aşa, peste tot. Spooky: să vrei să scăpi de ea, şi ea să tot apară, ca Chucky. Îl omori, şi tot există continuare, şi poţi să-i faci orice, că tot te găseşte. Dacă asta-i iubire, eu sunt E.T.

Şi cum se plimbă-n decorul alb-negru artistic, şi spumos, şi încărcat de romantism. "Vaaaaai, ce frumos!" suspină găinile-n cor. Şi mie mi se face pielea de găină. Nu de emoţie, de nervi. Timpanul meu e agresat, pentru că aia zbiară constant. Pentru că nici muzică de femei nu se poate numi, ci muzică de femei puţin frustrate, care plâng la comandă şi simt tot aşa, la comandă.

Pentru cât de tare mă enervează, le-aş aduna pe toate, le-aş închide-ntr-o cameră, şi le-aş pune melodia pe repeat câteva zile. Să se-nece în lacrimi, să transpire sentiment, să le explodeze neuronii de atâta cheesy şi melodramatic şi patetic. Da' nici aşa nu cred că le-ar trece...

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!