Andrea Dworkin se răsuceşte în mormânt - p.3

N-o să-nţeleg nici dacă mă pici cu ceară o anumită categorie de femei. Una aparte. În primul rând măritate, pe cale să, sau cu gândul doar la. Nici asta n-o pricep, dar o... tolerez, să spunem.
Dar aici e vorba de ceva mult mai grav: cum se-ntâlnesc, cum încep. Da, să vorbească. Şi nu, nu vorbesc dulci nimicuri drăgălaşe. Nu vorbesc despre ojă, muzică, decizii; nu-şi dau sfaturi, nu-şi fac planuri de ieşeală, nu nimic. Nu, ele au discuţii serioase!

Am fost la piaţă, şi-am lăsat toţi banii. Şi pe ce? Pe te-miri-ce. O bucăţică de carne de pui, da' mică-ţi zic, câteva sute de mii... Încă o bucăţică de carne de porc, alte sute. Zarzavat de ciorbă, nişte brânză, o bucăţică de preparat şi s-a dus tot salariul! Nici nu mai ştiu ce să gătesc în stilul ăsta...

Sprânceana mi se ridică spectaculos şi periculos. O auzeam pe bunică-mea cu d'astea. Da' ea avea între 60 şi eternitate. Plus că era bunică. Bunicile vorbesc din astea, pentru că au epuizat restul subiectelor în atâţia ani de trăit. Pe Doamna Mamă am auzit-o de curând cu aceeaşi dilemă, dar vorbea cu bunică-mea, deci se chema că-i face hatârul. Da' frate, acu', când ar trebui să gândeşti party-party, când ai jdemii de chestii de trăit şi şi mai multe de povestit, tu te-ngropi în cratiţe?

Ai sărit de la 18 direct la 60 de ani? Perioada dintre unde-i? Şi e atât de interesant să te plângi de cât de mult costă mâncarea? Păi, toată lumea ştie cât costă mâncarea. Toată lumea mănâncă la un moment dat. N-ai vrea tu să te duci la magazin, să zâmbeşti frumos şi să te-ntorci cu sacoşele pline, şi cu cardul la fel? Da' nu, nu despre preţuri e vorba, e vorba că ai sărit o bucată majoră de existenţă şi ai ajuns ACOLO. The point of no return. Mâncare, şosete şi copii.

Şi nu, nu pricep, pentru că femeile sunt frumoase, şi graţioase şi femei când vorbesc despre ele. Când îţi povestesc cum s-au fript cu cafea, cum au alergat jumătate de zi să găsească perechea ideală de pantofi, cum au stricat toată hârtia până să reuşească să-mpacheteze un cadou; când au dileme despre cum să se tundă, când te-ntreabă cum ai dormit, când îţi povestesc ce au visat, când îţi spun bucăţele din viaţa lor şi te lasă să ghiceşti restul. Nu când totul se reduce la ce să mai gătească şi la frigider-bucătărie-alimentară.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!