.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Andrea Dworkin se răsuceşte în mormânt

Acu' vreo zece ani am trecut prin pasa mea "feministă". Feminist-extremistă, ca să fiu mai exactă. Adică, se lăsa cu sânge dacă încercai să mă convingi că femeile nu-s mai bune decât bărbaţii. Nu, nu ajungeam până la "bărbaţii este porci", da' nici mult nu mai aveam. În timp... să spunem că am mai crescut. Nu mai sunt atât de extremistă. Am ajuns să cred că da, femeile şi bărbaţii sunt egali între ei. Că depinde ce femeie, lângă ce bărbat pui. Că nu ţine neapărat de sex, ci de om în sine. Normal că mi se zburleşte codiţa când aud că femeile sunt bleah, iar bărbaţii sunt ave; dar cel puţin nu mai am drujba ascunsa la spate, pentru a-mi susţine punctul de vedere...

Dar nu despre visele mele Andrea Dworkin inspired va fi vorba azi. Azi va fi aşa... un cocktail; puţin acidulat, puţin amar, puţin despre femei şi bărbaţi.

În prim plan vedeta de azi, cartea de căpătâi a oricărei femei care se respectă, ghidul ei în viaţă, a doua biblie, fântâna nesecată de înţelepciune din care ar trebui să bea de fiecare dată când este însetată... mă rog, toate chestiile inspiraţionale şi motivaţionale; citiţi şi plângeţi.



Recunosc cu lăbuţa pe inimă că mie mi s-a ridicat sprânceana. Într-un mod atât de vizibil, că mai avea puţin şi-mi ajungea la ceafă. Deci, să ne înţelegem: l-ai luat de bărbat, el e domnul dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de el. Hmm... spun, şi o mai spun o dată: hmmmm. Mai că recunosc câteva specimene actuale, pe care am avut "onoarea şi plăcerea" de a le cunoaşte. În traducere liberă: misiunea femeii în viaţă e să gătească, să spele salopete, să coase ciorapi şi, mai pe seară aşa, să stea. Nu, nu să se împiedice sau să mimeze că fuge, ci să stea. 5, 10, 15 minute şi-apoi să-i vegheze somnul bărbătesc şi împlinit. Şi da, ştiu că e un ghid valabil acu' vreo 50 de ani dar - DAR - lumea era mai fericită şi mai liniştită atunci??? Aţi văzut vreodată o pisică făcută arc pentru că a nimerit nas în nas cu un câine? Ei, aşa arăt eu, citind asta.

Păi, frate, la un calcul simplu, mie-mi dă că nepoţii ălora de credeau şi propovăduiau chestia asta au undeva la 20 de ani; şi că e şi posibil, şi probabil să fi crescut crezând cu toată inima în legile respectate de bunici. Deci, cred şi ei şi caută aceeaşi chestie. Nu, nu vorbesc din cărţi, cunosc şi asemenea exemplare. Normal că feminist-extremistul din mine se simte zgândărit. Normal că văd roşu. Sânge pe pereţi! Pentru că da, cred cu toată tăria că femeile nu-s făcute să stea sub carâmbul bărbatului; şi da, probabil că cele care acceptă încă acest lucru îşi merită soarta. Şi totuşi... Chiar în halul ăsta? Dacă ar fi fost ceva de genul "uite ce retardaţi erau în trecut", probabil că m-aş fi amuzat. Aşa mi s-au ridicat toate sprâncenele; am toate lăbuţele pe inimă şi tot nu mă pot opri să nu mă enervez. Pentru că e mai mult decât biata mea inimă poate suporta. Başca, toţi neuronii ăia care-mi suflă că femeile îs făcute să fie iubite, nu folosite pe post de păpuşi gonflabile şi/sau ordonanţe.

Mă opresc aici, pentru că deja mi s-a umflat vizibil o venă în mijlocul frunţii; a doua chestie, care m-a... amuzat?



Şi-i avem aşa, pe o parte, masculii feroci şi virili de altă dată; în trecut, cică. Ok, recunosc, aveau şarmul lor. Da' de ce trebuie să pui Marlboro man din anii '50, pe lângă emo-gay de anii 2000? Comparaţia mă depăşeşte. Pe bune acu', bărbaţi gay erau şi atunci, şi Marlboro man găseşti şi azi. De ce compari două categorii diametral opuse? De ce prezinţi bărbaţi total diferiţi ca reprezentanţi ai unei epoci? Eu zic că bărbaţii de azi nu's mai puţin spilcuiţi decât cei de atunci; că ăia care nu se rad la subraţ sunt şi azi, la fel de mulţi ca atunci; fumători de trabuc, aşişderea; drag queens, nu mai vorbesc... Marlon Brando, icon-ul masculinităţii totale a recunoscut exaperienţe gay, fără ca acest lucru să-i altereze imaginea. C'mon! Cât de încuiaţi putem fi în continuare? Comparaţia cu pricina mi se pare la fel de reuşită ca aia între o ceapă şi-o bibliotecă... Şi tocmai când spusesem că renunţ la nervi, în favoarea amuzatului...

În final, o chestie care m-a făcut să zic ceva ce nu credeam că voi spune vreodată: românii, cu toate tarele lor, sunt puţin mai destupaţi decât alţii; sau măcar n-au legi atât de... ARGHHH!!! Nu în privinţa sexului, cel puţin. Lectură plăcută!

http://www.stellasmagazine.com/bizarre-sex-laws-from-around-the-world/

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!

2 comentarii:

  1. poate ca nu mai ai drujba la spate ... da' nici cu toporu' ala nu cred ca tre' sa-ti fie rusine. :P

    RăspundețiȘtergere
  2. @INTJ - :D şi tre' să dai tu tot din casă...=))))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger