Cutia care m-a iubit

Dacă am văzut un fir de păr în mâncare, m-ai terminat. S-ar putea să mă înverzesc total şi să-mi crească aripi; sau nu, depinde de stare. Dar, în principiu, vizual vorbind, cam asta e chestia care mă chinuie. Acu', că am recunoscut, s-ar putea să-mi treacă şi asta; n-aş vrea să-mi fie cunoscute punctele slabe... Dacă îmi povesteşti despre batalioane de şobolani, capete tăiate şi munţi de puroi, cea mai sigură reacţie va fi aceea de a-ţi continua povestea. N-am probleme, nu mă deranjează, ba chiar mă amuză teribil să văd feţe albindu-se, figuri dezgustate, ficaţi deranjaţi.

În ordinea asta de idei, spun aşa:
Am auzit despre persoane care nu comandă pizza pentru că n-au de unde şti unde şi în ce condiţii au stat cutiile în care e livrată. Sprânceana mi-e ridicată, sper că se observă. Mă scarpin româneşte-n cap pentru că, din câte ştiu, bei bere fără măsură. Şi-n timp ce bei berea aia, presupun că nici nu-ţi trece prin cap că, până să ajungă în sticle, batalioanele de şobolani sus-amintite îşi fac lejer de cap prin ea. Că da, acidulata licoare presupune, până să i se pună dopul, că a trecut şi pe lângă familii întregi de viermi şi că - de ce să nu ducem povestea mai departe? - e posibil să fi picat vreun angajat mult prea ameţit printr-un butoi, şi dacă n-a fost uitat pe acolo, măcar cu o baie bună tot s-a ales. Dar nu, când bei berea, cu spuma de două degete, rece şi gustoasă într-o zi toridă de vară, nu-ţi trec prin cap asemenea gânduri. Şi-atunci ce-ai cu cutiile de pizza?

Că, vezi tu, nu e igienic... Aha, zic... Da' când iei shaorma direct de la fast-food eşti sută-n mie sigur că ăla de ţi-o împachetează frumos s-a spălat pe mâini înainte? Ca idee, nici măcar plasă de păr nu foloseşte, darămite să se spele pe mâini după fiecare pacheţel pe care-l face. Şi mă-ndoiesc de faptul că stă într-un mediu steril, cu spray care pulverizezază soluţie dezinfectantă o dată la 5 minute, astfel încât să fie o certitudine igiena aia pe care o ceri unei cutii de pizza.

Da' când găseai bucata de sfoară în biscuiţi de Brăila? O scoteai finuţ, nici nu te mai amuzai, pentru că era la ordinea zilei şi-ţi continuai delicat biscuitul. Dar hai să nu mergem atât de mult în trecut. Să vedem prezent...

Brânza aia de-o cumperi de la ţărani, din piaţă... Cu aia cum stă treaba? Eu n-am văzut-o luată direct de la vacă, împachetată în folie de către ţăranul care purta mască şi mănuşi de unică folosinţă, şi apoi adusă direct pe taraba care luceşte de curăţenie pentru că tot el, ţăranul, a avut grijă s-o dezinfectezo-deparaziteze cu soluţii special create şi 100% ecologice.

Şi halca aia de carne pe care o cumperi mândru la salariu, tot direct din piaţă, n-a fost cumva bâzâită de tot felul de insecte până să ajungă în galantar? A, da, şi după, pentru că nu scrie în fişa postului de vânzătoare să stea să alunge muştele de pe marfă. Şi dacă te mai gândeşti puţin, s-ar putea să recreezi firul vieţii animalului pe care-l găteşti, şi să-ţi dai seama că n-a mâncat toată viaţa lui din boluri de cristal, că a atacat tot ce mişca prin preajmă fără să ţină seama că tu, cu stomacul tău fragil cu tot, ai întoarce oripilat privirea dacă ai şti ce şi cum.

Cremvuşti - pastă de gheare, gâturi, capete; asta am aflat-o şi eu destul de recent, da' pe bune că nu-i bai. Şunca presată? Cam tot pe acolo. Brânza topită? Resturi de tot felul de alte brânzeturi, nedorite la timpul lor. Salamul de Sibiu? Carne de cal. Asta doar la felul întâi. Totalitatea chestiilor pe care le mănânci au, într-un moment sau altul, contact cu tot felul de "germşi". Că stau claie peste grămadă, că n-au avut norocul să se nască direct în ţiplă, că ăla de le-a transportat nu s-a spălat pe mâini, sau poate că a tuşit direct peste hamburgerul pe care-l devorezi satisfăcut; că un clan de muşte, că o lingură folosită şi pentru ketchup şi pentru maioneză şi pentru muştar, că feii de pâine tăiate cu acelşi cuţit cu care a tăiat muşchiuleţul anterior, că orice... Şi, repet, tu te legi de-o cutie de pizza?

Cu lăbuţa pe inimă spun: n-am murit până acu'. Cu toate fructele de-a dreptul nespălate pe care le-am întâlnit; cu toate roşiile stropite cu insecticid pe care n-am avut bunăvoinţa de a le curăţa cu apă şi săpun înainte de a le prezenta regescului meu stomac; cu toate eugeniile transportate de-a valma în saci. Şi mă gândesc eu că, în virtutea acestor chestii, încă nu s-a născut ambalajul care să mă omoare.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!