Nasol dă dragoste

Cică fotografia înseamnă despărţire. Adică, dacă ai făcut o poză cu cineva, clar înseamnă că urmează şi-un bye-bye cât de curând. Mi s-a ridicat sprânceana mai mult interogativ decât critic. Păi, eu am maldăre de fotografii. Munţi întregi, cu tot felul de persoane, şi da, de pe vremea când la modă erau pozele alea de le puteai ţine în mână. Da, unele persoane nu mai există, da' mă-ndoiesc că bunică-mea a murit pentru că a făcut poze cu mine. Asta ar fi de-a dreptul bizar.

Am poze palpabile şi poze din astea moderne, doar vizibile, mai puţin palpabile. Nu văd legătura între a te trage-n poză cu cineva şi o iminetă dispariţie. Doar dacă nu faci poza cu bliţ, lumina de la el te orbeşte, te dai doi paşi mai în spate, te-mpiedici de-un bidon, te dezechilibrezi, dai să te sprijini de perete, te sprijini de fapt cu mâna de ochiul aprins al aragazului, te panichezi şi, încercând să supravieţuieşti, intri cu ochiul direct în cuier, unde rămâi înfipt pentru vecie. Cam asta ar fi probabilitatea unei despărţiri cauzate de o poză...

Da' cică faza e la fel de reală ca şi ghinionul adus de pisicile negre, deci cine-s eu să pun la îndoială veridicitatea ideii?

Mai e şi faza aia cu inelul. Dacă vrei să vezi/probezi inelul cuiva, nu-l vei primi direct în mână, ci ţi-l va lăsa pe masă; să nu vă furaţi iubirile între voi. Da' dacă eu vreau să probez, de exemplu, inelul maică-mii, care e posibilitatea şi probabilitatea să ne batem pe o a terţa persoană? Sau dacă e vorba de inelul lu' cutare, in love forever cu Gicu, care sunt şansele să mă uit la Gicu? Hmm... undeva mult sub zero, pentru că Gicu nu e genul meu; deci n-o să-l vreau nervos, total şi iremediabil. Aşa că nu mai căuta o masă pentru a-mi aşeza bijuteria; sunt safe.

Tot apropo de bijuterii, dacă-ţi pierzi verigheta, clar divorţezi. Dacă pierzi cercel, medalion, brăţară de la persoana cu care eşti, ghici ce! Vă despărţiţi. Da' dacă le pierzi şi, după un timp, le găseşti, ce se întâmplă atunci? Printr-o magie şi-o vrăjitorie sunteţi din nou împreună? Da' dacă-ţi sunt furate chestiile astea, atunci ce? Sau dacă le dai din proprie iniţiativă?

Şi mai ştiu una tare de tot: dacă mergeţi pe stradă şi vă nimereşte un stâlp în cale, în nici un caz nu-l ocoliţi prin părţi diferite; nu-l lăsaţi la mijloc cu alte cuvinte pentru că... da, suspans total... şi asta tot despărţire înseamnă. Dacă aş avea mustaţă, aş zâmbi pe sub ea. Adică, să-nţeleg că stâlpul cu pricina e malefic, şi foarte interesat de viaţa ta sentimentală, ba chiar e şi un stâlp cam gelos de-l ţine să facă faza asta. A, da, şi lasă-mă să ghicesc, după ce ai trecut de el, se transformă în pisică neagră şi se duce să mai facă viaţa amară şi altora, nu?

Şi astea-s doar câteva exemple, pentru că, frate, s-ar putea scrie o enciclopedie cu toate chestiile pe care le auzi şi care bat apa-n piuă pe acelaşi subiect. Din punctul meu de vedere e foarte simplu: există jdemii de motive pentru care să nu mai fii cu cineva; de la faptul că nu-ţi convine cum îşi scoate şosetele pân' la faptul că arde mâncarea; că râde prea tare sau că nu râde deloc; că sforăie, că ţipă, că nu vorbeşte, că nu face niciodată nimic cute şi roz şi pufi, că nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă sau că, pur şi simplu, n-a fost să fie. Da' în nici un caz nu cred că e cea mai bună metodă să dai vina pe un stâlp; doar dacă eşti destul de bolovan încât să crezi asta.