.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Cinematecă ambulantă

Am văzut zeci, sute, mii de filme. Mai inteligente, mai prostuţe, mai drame, mai de groază, mai comedii, mai seriale, mai uşurele, mai ciudăţele, mai plictisitoare, mai filme sau mai puţin filme. Mă uitam la filme pe vremea când trebuia să te ţii de antenă ca să prinzi ruşii şi să faci flic-flac-uri prin casă, cu liţă atârnată de gât, pentru a prinde imaginea. Am rezistat cu stoicism la toate episoadele din Pasărea Spin, închiriate de ai mei, de pe casetă, la video. Am rezistat la fel de stoic la câteva sute de episoade din Santa Barbara pentru că nu mă puteam decide care personaj feminin îmi place mai mult. Din Caracatiţa îmi plăcea Silvia Conti şi, după ce am mai crescut, am realizat că n-aveam deloc gusturi proaste.

Am avut o perioadă în care chiar mergeam la cinematograf pentru a vedea, da, filme. Comparam programele de la cele vreo 3 cinema-uri care mai funcţionau pe atunci, le urmăream cu ochi critic, alegeam mai ceva ca Noe când a făcut trierea pentru arcă, şi-apoi mă desfătam cu alegerea finală.

Inutil să spun că, în momentul în care am dat de net, am realizat că am dat de raiul filmelor. Frate, puteam găsi orice voia muşchiul sau inimioara mea. Pe categorii, în funcţie de actori, în funcţie de subiectul abordat, ce mai! Şmecherie curată, netul ăsta. Şi dă-i, film după film, episod după episod, mai şterge, mai trage, mai fă loc în comp, că explodează hard-ul, treacă-ţi prin cap ideea de a-ţi cumpăra încă un hard nu pentru că ai neapărată nevoie, ci pentru că stau filmele cam înghesuite. Plan pe hârtie, cu ce filme tre' să găseşti, ce filme au apărut, ce filme apărute de secole ai ratat, chestii de genul ăsta.

Ei, şi filmul nu e film dacă nu-l urmăreşti din fundul patului, cu mâncare specială, de poftă de film dătătoare, cu pătura pregătită în caz că, de, ţi se face frig, sau frică, sau somn direct, cu perna aşezată strategic şi da, cu companie. Nu neapărat de comentat, cât de văzut în patru ochi, că-n doi ochi doar tre' să-ţi pui ochelarii, pentru că stai prea aproape, şi ştii doar că nu vezi foarte bine de aproape, şi-n patru e mai fun, şi mai pufi şi până şi The Grudge parcă nu e la fel de spooky, da' la The Green Mile parcă plângi mai abitir. Cu lăbuţa pe inimă spun că un film nu e film dacă-l vezi singur. Da, povestea merge, da, pricepi ce se întâmplă acolo, mai amorţeşti puţin pentru că nu se compară scaunul cu sus-numitul pat, ei, şi, da, îl vezi pân' la capăt. Da' e ca şi cum te-ai duce la mare doar tu şi colacul din dotare.

Mă disperă persoanele care ţin cu tot dinadinsul să-ţi povestească un film, cu tot cu final. Păi, lasă-mă, frate, să văd eu ce se întâmplă. Da, aruncă-mi câteva detalii, da' nu-mi spune cum se termină, pentru că e posibil să vreau să-l văd şi eu. Cel mai tare film "stricat" a fost The Others, la care mi s-a spus care-i şpilul; asta nu m-a împiedicat totuşi să-l văd de vreo 3 ori...

Şi da, aştept cu sufletul la gură câte o recomandare. Revăd chestii care mi-au plăcut, am filme care mi-au plăcut teribil da' nu pot să le mai văd neam, există filme la care ştiu replicile pe de rost, găsesc din ce în ce mai greu un film care să mă facă să fiu "wow", multe le văd pe bibilite şi-apoi direct recycle bin scrie pe ele; mai greu un thriller care să mă ţină cu răsuflarea tăiată, mai rar o dramă care să-mi spună ceva, comediile sunt bune pentru a rade pe nerăsuflate o oră jumate; timp pe fast-forward.

Da, ador filmele. Riscul e că, dacă te axezi pe filme, uiţi să mai vorbeşti.

21 comentarii:

  1. "Riscul e că, dacă te axezi pe filme, uiţi să mai vorbeşti."

    eu vaz ca inca te descurci binishor :)))
    dap, greu de gasit un film de care sa imi aduc aminte macar subiectul a doua zi dupa vizionare...

    P.S. - :P

    RăspundețiȘtergere
  2. "un film nu e film dacă-l vezi singur" ... in 99,99% din cazuri ... ca stiu cel putin un film pe care, ca barbat, nu m-as risca sa-l vizionez langa cineva de sexul opus (indiferent de relatia dintre mine si acea persoana).

    daca chiar esti curioasa, iti pot recomanda un film care sa te faca sa fii "wow": viata. nimic nu se compara cu ea si intotdeauna filmul prezinta o imagine mult simplificata. daca de efectul altor filme te debarasezi relativ usor ... filmul vietii lasa urme (uneori foarte adanci) deoarece (daca exista destul curaj si determinare) poate fi interactiv. de partea cealalta, "cine nu risca, nu castiga" ... asa ca-n final decizia iti apartine. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă ţi-a plăcut The others s-ar putea să-ţi placă,dacă nu le-ai văzut The sixth sense,The uninvited şi raiul filmelor cu final neaşteptat (mda,acum îl aştepţi,dar ăsta merită) Identity.Şi The shutter island,că e cu di Caprio şi na..
    Şi eu sunt la fel,dar acum am dat de House MD şi-mi stau filme bune prin calculator fără şanse de a fi văzute într-un viitor apropiat :lol:

    RăspundețiȘtergere
  4. eu în facultate m-am angajat la un cinematograf ca să văd filme gratis :-). e cel mai frumos la cinematograf :P

    dacă nu le-ai văzut deja, here you go:
    This is Spinal Tap (1984), Soul Kitchen (2009), Network (1976), Half Nelson (2006).

    RăspundețiȘtergere
  5. Silvia Conti mi-a placut si mie, dar sa nu ma intrebi de ec! Era... finuta, pur si simplu.
    Ei, la Santa Barbara si Pasarea Spin nu m-a putut nimeni covinge sa ma uit.
    Iiiiin schiiiiiimg, ma uitam ca apucatu' la Edera si Perla Negra (la ambele din motive de me likee deschiderea/coloana sonora :P )
    Si cand a aparut si netu'? Pfoaaaaaa, am devenit dependent de filme:))
    Asa ca uite inca o manie pe care o avem in comun:))

    RăspundețiȘtergere
  6. @deus_pax - :)) păi, nu vorbesc, scriu:))
    eu ziceam de...altfel de vorbit:)

    P.S. - :P

    RăspundețiȘtergere
  7. @INTJ - de ce?

    dacă m-aş putea uita la viaţa mea ca simplu spectator nu ştiu exact ce fel de reaţie aş avea:P

    RăspundețiȘtergere
  8. @Cristina - The sixth sense şi Identity văzut şi plăcut tare de tot:D
    The uninvited nu m-a marcat, iar la The shutter island m-am uitat pân' la capăt ca să văd dacă am avut dreptate la începutul filmului; ghici ce, avusesem:P

    Un serial m-ar atrage, da' nu mai am răbdare. Sau n-am starea necesară:(

    RăspundețiȘtergere
  9. @IOana - nici nu ştiu dacă mai sunt cimenatografe funcţionabile în Galaţi=)))

    ms de recomandări:P o să le "examinez":D

    RăspundețiȘtergere
  10. @Alexiuss - era finuţă, da' avea şi ceva puternic în acelaşi timp:P
    daaa... melodia de la Edera încă mai îmi place:P mult de tot:D

    :)) într-un fel parcă ai fi eu, în variantă masculină:P

    RăspundețiȘtergere
  11. :( how sad.. nu știu cum vă descurcați :))

    let me know cum au fost :-)

    RăspundețiȘtergere
  12. @Camelia - deoarece cunosc destul de bine femeile pentru a sti ca ulterior voi regreta ca am riscat. nu era vorba de viata ta privita ca spectator ... ci de a celorlati, un film in care uneori poti interactiona.

    RăspundețiȘtergere
  13. @INTJ - poate fi şi aşa; sau nu:P

    viaţa celorlalţi... da, poţi interacţiona; mai târziu vei regreta că ai făcut asta:)

    l-am trecut pe listă;)

    RăspundețiȘtergere
  14. As spune in cazul meu ca atunci cand ma uit la filme adorm... :"> prietenul meu radea de mine, acum adoarme si el... :))

    RăspundețiȘtergere
  15. @Chocolate Follie - neee...chiar dacă e cel mai boring film ever, mai degrabă îl schimb decât să adorm direct:P

    RăspundețiȘtergere
  16. a reaparut pe net, e un fime mai vechi, da' mi-a placut mult cand l-am vazut: Cashback (2006)

    RăspundețiȘtergere
  17. @INTJ- îl trec în listă:P nu de alta, da' nu mai am loc nici de-un sfert de film, darămite de unul întreg:P

    RăspundețiȘtergere

Related Posts with Thumbnails
 

Blue Jasmine Template by Totul despre Blogger