Angajăm bocitoare

Nu ştiu eu cele mari chestii politice. Sincer, nu mă prea interesează. Dacă mă iei la bani mărunţi, nici nu ştiu exact cine-i prim-ministru. Sau din ce partid face parte Băsescu, sau vrăjeli de genul ăsta care pentru alţii reprezintă subiecte constante de discuţie. Mă lasă rece, pentru că nu cred în schimbarea aia radicală şi peste noapte a unui sistem care din start nu funcţionează aşa cum ar trebui. Mă lasă rece pentru că eu, personal, n-am simţit nici o schimbare, oricine ar fi fost la guvernare. Da, probabil că dacă aş fi întărit rândurile celor din învăţământ, aş fi avut un motiv să mă intereseze; da' aşa... whatever. Nu mă atinge, nu mă "concernează", nu mă afectează.

Şi nu sunt de acord nici cu faza aia conform căreia "ăia de la putere" sunt de vină pentru toate chestiile naşpa care se întâmplă în "biata nostră Românie". C'mon! Că toţi fură şi trag pe turta lor... Păi, ia-l pe baciul Vasile, fă-l preşedinte, şi acelaşi lucru o să-l facă. Şi dacă n-o să ştie cum, o să înveţe, pentru că normal că te gândeşti în primul rând la tine şi dup-aia, dacă-ţi mai rămâne timp, la restul populaţiei.

Cu toată ignoranţa mea în materie de politică, ştiu una şi bună: dacă vrei să schimbi ceva, schimbi toată clasa politică, nu unul sau doi oameni; pentru că da - şi aici o să folosesc un clişeu care-mi strepezeşte dinţii - cu o floare nu se face primăvară.

În ordinea asta de idei, există o frază leit-motiv care da, mă calcă pe ficaţi. "Noi l-am ales; ne merităm soarta". Spusă aşa, pe-un ton victimizat, şi plin de durere, şi încărcat de emoţie, şi-un strop de revoltă, mai că-mi dă o lacrimă în colţul stâng al ochiului drept. Mai că mă emoţionez... Da' pentru că n-am pachetul de şerveţele după mine îmi revin instantaneu...

Deci... (da, ştiu, profa' de literatură universală se răsuceşte pe canapea pentru că nu începi o frază cu "deci", da' asta e...) Înţeleg în felul următor: fraza asta spusă de - repet - cadrele didactice; de orice fel, pentru că, pe bune acu', îs din ce în ce mai prost plătiţi, stau măcar patru ore să-şi bată capul cu tot felul de "flori ale societăţii", stres, nervi, realitatea aia care-i loveşte şi care le spune că nu, n-o să fie niciodată ca-n "To sir, with love" sau "Dead poet's society". De către pensionari - da, o zic şi pe asta - pentru că unii dintre ei chiar au o pensie infimă; să ne înţelegem că vorbesc despre categoria de pensionari care chiar are de ce să se plângă, nu de aia care se plânge pentru că obiceiul vine o dată cu statutul. De către restul bugetarilor care se văd ba concediaţi, ba puşi pe stand by; de către ăia care tre' să caute cu lupa suma de pe fluturaşul de salariu, de către cei care chiar se chinuie să supravieţuiască. Şi da, îi exclud pe cei care şi-ai făcut rate ca înecaţii şi vin cu argumentul suprem "tre' să plătim banca"; pentru că nu te-am pus eu să-ţi faci rată, şi nici n-a venit banca să te roage chestia asta. Ţi-ai făcut-o cu mâna ta, suferă consecinţele. O înţeleg deci, folosită de către cei care au motiv s-o folosească.

Da' când tu stai frumuşel cu fundu'n mână în apartamentul cumpărat de mami şi tati care fac "Italea", când nu te-au afectat nici reducerile de personal, nici scăderile de salariu, când recunoşti că munceşti pentru că altfel nu te-ar mai finanţa părinţii, atunci de ce faci pe victima? Sânge pe pereţi! Să fie oare cam acelaşi motiv pentru care foloseşti "noi" în loc de "eu"? Să fie oare plăcerea aia de a te da victimizat? Sau pur şi simplu ai auzit o frază, sună bine şi... de ce să n-o foloseşti? Oricum o foloseşte toată lumea. Hai să ne plângem în cor, că dă bine. Ba chiar poţi propune înfiinţarea unui cor de bocitoare profesioniste, care să-ţi plângă de milă.

Cu lăbuţa pe inimă spun: n-am priceput niciodată de ce simt unii nevoia să se plângă dacă n-au de ce. Lasă, frate, să ai motiv; sau nu, mai bine doreşte-ţi să n-ai motiv, pentru că motivele reale dor ca naiba. Să te plângi doar de dragul de a te plânge e aşa... un fel de două feluri... Şi pe bune că-ţi forţezi norocul; se satură şi el la un moment dat să stea pe lângă cineva care preferă să verse lacrimi de crocodil în loc să profite de el. Părerea mea.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!