Să ne siliconăm!

Recunosc, cu lăbuţa pe inimă, că nu sunt foarte "dotată". La fel de cu lăbuţa pe inimă spun că nici nu mi-am dorit vreodată chestia asta, nici nu sufăr după. Adică, n-am fost genul de copil care să-şi dorească să crească pentru a avea sânii mari. Nooo, departe de mine gândul. Ba chiar stau şi mă gândesc că ar fi o tragedie pentru mine chiar să crească. M-aş certa cu ei, le-aş face morală şi nu ştiu dacă ar mai avea tupeul să facă chestia asta.

Da, apreciez femeile cu sâni frumoşi. Nu-mi plac cele cu sâni exorbitanţi, care arată de parcă ar fi înghiţit un camion cu silicon, nu mă atrage în mod special o bombă sexy. Poate şi pentru că nu sânii sunt cei care-mi atrag atenţia la cineva; da, mă uit la ochi, mă uit la mâini, mă uit la gură. Mă uit la cum mă priveşti, la cum îmi vorbeşti, la gesturi. Bineînţeles că voi aprecia un decolteu bine construit, dar nu e esenţial.

În ordinea asta de idei, nu pricep mania femeilor pentru sâni. Pentru ai lor proprii şi personali, în relaţie cu alte femei. Atât îţi trebuie să ai decolteul mai bine lucrat decât ele, că-ncep să te rupă. Adică, în mod clar ai silicoane; şi dacă n-ai, atunci ce naiba ai mâncat de ţi-au crescut atâta? A, da' ea nu şi-ar dori niciodată să aibă o lăptărie ca a ta. Chit că ai cei mai faini şi mai şmecheri sâni din lume, dacă-s mai şmecheri decât ai ei, te-a terminat. Te ia şi te diseacă mărunţel. Nu te cunoaşte, te-a văzut doar la televizor, susţii că-s ai tăi, naturali şi neoperaţi, normal că minţi. Cum e posibil să fie naturali? Silicoane, frate, scrie pe fruntea ta.

Şi dacă ar fi aşa? Şi dacă ar fi siliconaţi, care e problema? Vrei şi tu la fel, păi, fă-ţi, frate. Du-te caută, compară preţuri, hotărăşte-te la o formă şi-o mărime, şi fă-ţi-o! Da' nu, că vezi tu, că n-or să facă chestia asta; din diverse motive, dar cel vociferat va fi că preferă să fie naturale. C'mon, dude! Asta de-acuma e aşa, un fel de două feluri. Îţi plac, te enervează că altele au şi tu nu, da' nu faci decât să vorbeşti despre asta. Acţionează. Fă ceva. Dacă vorbeşti, nici ea, cea care te calcă pe ficaţi nu-i va avea dintr-o dată mai mici şi mai smochiniţi, nici tu nu-i vei avea peste noapte aşa cum îi visezi.

Şi mai e o chestie. De ce ai vrea sânii altcuiva? Ok, înţeleg, pe cutare se văd sublim. Da' poate că şi ţie îţi stă bine aşa cum eşti. Poate că cine te place, te place indiferent de cupa de la sutien. Da' cred că e mai mult plăcerea de a te convinge pe tine şi de a încerca să-i convingi pe ceilalţi că ea, aia siliconată, e naşpa. Că e mai bine să fii deşteaptă decât siliconată şi la televizor. Da, e aceeaşi chestie cu femeile sunt rele. Rele între ele.

Puţine suportă să vadă că arăţi mai bine şi chiar să te aprecieze pentru asta. Puţine sunt cele care trec peste competiţie şi să joace fair-play. Puţine sunt cele care vor aprecia decolteul fără să spună că n-ai nimic în cap, ca şi compensaţie.

Reiau. Prea puţin o să auzi o femeie că te invidiază pentru ochi. Sau pentru voce, pentru statură, pentru felul în care gândeşti, pentru faptul că ai mâini atât de frumoase că-ţi vine să le pozezi non-stop, pentru dezinvoltura cu care-ţi aprinzi ţigara, pentru maniera în care te îmbraci, pentru senzualitatea buzelor, pentru orice altceva; nu, frate, ele sunt axate pe sâni. Şi-mi imaginez cum, ajunse la 80 de ani, tot la asta vor rămâne. Că aia de-o văd la televior, de aceeaşi vârstă cu ele, are sâni mai faini. În limita celor 80 de ani, desigur.