Insomnia

Rareori mi se întâmplă să adorm pur şi simplu. Ca bolostânca, adică. Să fac toate chestiile alea pe care le fac înainte de a mă culca, să mă împachetez în pătură şi să adorm. Scurt, frumos, curat, şi-apoi să nu mai ştiu de mine până a doua zi dimineaţă când aflu de la telefon că "Dies ist der Morgen danach"...

Neee... de-ar fi aşa de simplu poate aş prinde şi eu ceva ore de somn în plus, poate le-aş recupera pe alea pierdute şi da, poate că nu mi-ar veni să pun perna peste telefon dimineaţa. Da' vezi tu, că nu-i chiar aşa uşor. Dacă te-ai molipsit măcar c-un pui de insomnie, nu mai ai scăpare. Şi puiul ăla creşte, şi creşte, de parcă l-ai fi pus la îngrăşat.

Cică dacă vrei să adormi rapid, tre' să te gândeşti la chestii frumoase, faine, roz, bleu, mov, mă rog, orice culoare care te face să zâmbeşti. Am încercat; pe bune c-am încercat. Ochii strânşi, perna aproape, chestii pufoase. Ha! Ştiam eu că n-are cum să meargă, pentru că încurcate-s căile minţii mele. Ceva fain? Na, de-aici, bonus şi chestiile naşpa care au venit după ele. Nu scapi aşa uşor de răzbunarea neuronilor, şi dacă mai ai şi mania de a face conexiuni ciudate, ia-ţi adio de la somn. E dead, over, kaput, конец.

Pentru asta s-a inventat şi a doua variantă: să numeri oi. Da' nimeni nu spune de care oi. Albe, negre, d'alea cu părul lung, gata tunse, de care oi? Mă rog, să spunem că stabileşti rasa oilor, şi tiparul, şi decizi să fie aşa, câte o oaie reprezentativă pentru fiecare rasă. Da' vin alternativ, sau se-nghesuie după cum le taie capul? Adică, pot fi două oi negre, urmate îndeaproape de 4 albe şi 2 cu părul lung? Ei, să le lăsăm să vină după cum le pofteşte inimioara. Pân' la urmă nu trebuie decât să le număr. Cât poate fi de greu? Hmmm... greu de tot. Ăla de-a venit cu ideea asta bat pariu că n-a încercat niciodată. Altminteri ar fi ştiut că oile-s tot oi, şi se bulucesc, şi nu vor să vină cum le vezi în desene animate, regulamentar încolonate, pentru a reuşi să le numeri mai cu spor. În nici un caz! Au chef de întrecere, se bagă una-n faţa celeilalte, şi dacă ai ghinionul să vezi şi câte un miel, apoi ăla sare, şi zburdă, şi nu-l mai poţi urmări nici dacă ai trei ochi, nu doar ochiul minţii. Ca să fie totul complet, se pare că ar trebui să sară gardul. Da' unele nu vor; se încăpăţânează să stea în faţa gardului şi să mă privească provocator. Cum convingi oaia pe care vrei neapărat s-o numeri să sară nenorocitul ăla de gard? Elimin gardul, şi-ncerc să le număr în stare naturală, da' nu mai ştiu pe care am numărat-o şi pe care nu, aşa că mă las la mâna mea. Desfiinţăm turma de oi; şi-aşa nu-s bune de nimic...

Da' ce se întâmplă cu oile pe care tocmai le-am desfiinţat? Nu carecumva îs trimise direct la abator, şi-acum le am pe conştiinţă? Nu, stai că n-am cum adormi până nu mă asigur că oile-s ok, şi nu le trimit undeva sus, pe munte, într-o stână cu baci bătrân şi câini ciobăneşti care să le păzească. A, da, şi să nu uit să elimin lupii din preajmă, nu de alta da' n-am chef să moară vreuna pentru că lupului îi era foame. Gata, oile-s ok, da' eu tot nu pot adormi...

Dacă oile au dat greş, se pare că mai există o variantă: să numeri pur şi simplu, până adormi. Să numeri ce? Tocmai asta-i faza faină, că nu trebuie să ai ceva de numărat. Numeri pur şi simplu, ca atunci când erai mic şi voiai să vezi cât de mult ştii. Faza nasoală e că nu mai eşti mic, şi deja ştii să numeri cu milioane şi miliarde, deci nu există şanse să te opreşti prea curând. Cel mai mult am ajuns până aproape de milion şi nu, încă nu adormisem; m-am plictisit pur şi simplu, ba chiar m-am şi încurcat la un moment dat, şi mi-a fost prea lene s-o iau de la capăt.

Cum nici una dintre variantele tradiţionale nu pare să ţină şi nici nu deţin pastile de dormit - nu de alta, da' mai am până să ajung Marilyn Monroe - am decis să mă împrietenesc cu insomnia mea. Am ajuns să ne înţelegem destul de bine: ea nu mă lasă să dorm, eu o tolerez, deja ne facem planuri de viitor împreună. Pe bune acu', deja stăm împreună, următorul pas ar fi să ne căsătorim, da' nici una dintre noi nu agrează conceptul, aşa că ne limităm la a trăi în concubinaj. Pân' s-o găsi remediul care să ne despartă...