Aşa grăit-a Guru-ul!

A existat o perioadă în care am crezut în bătrânelul cu barbă albă, în iadul ăla plin de cazane, în norişori pufoşi şi-n persoane în hăinuţe albe care cântă la harpă. Literalmente, vorbind. Adică, am crezut că e chiar posibil. Şi dup-aia am împlinit vreo 12 ani...

Nu, nu mă autoproclam atee. Departe de mine gândul. Nu poţi fi ateu şi să admiţi că sunt chestii mai tari decât tine, nu? Spun doar că, o dată cu copilăria s-a dus şi capacitatea mea de a crede în chestii nepalpabile, sau măcar din când în când prezente; sau în reprezentarea lor grafică. Pe bune acu', cum poţi să faci portretul cuiva pe care nu l-ai văzut niciodată? Şi să mai şi susţii sus şi tare că, în mod clar, aşa arată?

Dar nu, n-am chef de desfiinţare de mituri religioase azi. Am spus în ce nu cred. Evident că tre' să spun şi partea cealaltă... Cred cu tărie în două chestii; "what goes around, comes around" şi "what starts in chaos, ends in chaos".

Da, nu sună a religie de urmat, da' le-am probat. Le-am încercat, le-am simţit. Învăluindu-mă în aura mistică de guru, spun că merg, ţin, funcţionează. Pe o bucată mai lungă de timp, sau în momentul imediat următor.

Te-ai gândit cum ar fi să decupezi o rotulă? Ghici ce, juma' de oră după ai genunchiul rupt; acelaşi genunchi. Ai făcut mişto de-un taximetrist? Cât de curând un taximetrist va face mişto de tine. M-ai vizualizat cu cârligul de la undiţă adânc înfipt în ochiul drept? O, asta e grav... Fereşte-te de undiţe toată viaţa ta. Ai furat orice de la oricine? Stai fără grijă, în curând vei fi în aceeaşi situaţie. Şi da, orice ai începe în haos, oricât de pui-haos ar fi el, se va termina; nu oricum, ci într-un haos mai mare. Atât de mare că nu vei şti pe ce parte să scoţi cămaşa, dacă s-o scoţi sau s-o rupi direct, mă rog, panică totală, smuls de păr din cap, chestii din astea oareşcum apocaliptice.

Am uitat să spun că tonul folosit e unul şoptito-premonitoriu; aura a început să strălucească din ce în ce mai puternic şi scriu asta în stare de transă majoră.

Uneori cred că era mult mai uşor şi mai comod şi mai de dureri de cap nedătător să mă limitez la îngeraşii durdulii şi cârlionţaţi. Asta, sau o copilărie veşnică, ceea ce ar fi fost spooky de-a dreptul. În aceeaşi stare de transă mă-ndrept sprea a doua cafea; se pare că intensifică premoniţiile:))) Zi fără haos să aveţi; nu de alta, da' oricum apare neinvitat.