Citeşte-mi în stele

Nu e nici un secret faptul că da, am o oareşcare manie legată de zodii. Asta pe lângă maniile deja tradiţionale, recunoscute şi cultivate-n timp, başca alea pe care nu le cunosc decât eu şi care e mai bine să rămână doar între cele două urechi proprii şi personale. Dar da, cu zodiile e o întreagă aventură. Nu, nu spun că îmi place o anumită persoană necondiţionat, doar pentru că aparţine unei zodii; cu toate că e demonstrat faptul că da, mă înţeleg teribil cu peşti, săgetători, raci şi vărsători. La fel, nu-mi displace instantaneu o persoană doar pentru că a avut neşansa să nimerească într-o zodie nu tocmai compatibilă cu mine; cu toate că da, am banat una din zodii total şi iremediabil. Aia e excepţia care întăreşte regula.

Cartea de căpătâi, guru-ul în materie de horoscop, fântâna nesecată de înţelepciune, ghidul astral, dalai lama al zodiilor e, din punctul meu de vedere, Urania. Frate, tot ce spune e cam foarte corect şi adevărat. Am încercat şi faza aia: să ascult horoscopul pe săptămâna trecută, pentru a nu exista ideea că subconştientul a acţionat după cum spune Urania; şi pe bune că aşa fusese. Da', mă rog, nu tre' să mă credeţi pe cuvânt. La urma urmei, fiecare cu maniile lui...

În ordinea asta de idei, ajung aseară acasă. Mă instalez lejer în jilţ, îmi aprind celebra ţigară, îmi caut o poziţie mai de doamne-ajută şi fix pe site-ul cu horoscopul 22-28 ianuarie dau să aterizez. Stupoare! Nexam horoscop! Mă-nvârt, mă sucesc, decid să mai aştept puţin. Juma' de oră mai târziu, nema horoscop! Încep să mă panichez. Respiraţia-mi devine sacadată. Nici o pungă-n jur pentru a mă calma. Încă o juma' de oră de chin...

Într-un final... citesc. Horoscopul nu a fost actualizat. Pentru o fracţiune de secundă mi-a stat pulsul. Ce fac acum? Mă panichez? Mă uit iar după o pungă, pentru că nu mai respir cum trebuie... Nici o pungă, evident. Mâna-mi tremură pe brichetă; evit la mustaţă să-mi aprind ţigara invers... Sânge pe pereţi! Mă şi vizualizez alergând dintr-un colţ în celălalt al camerei, smulgându-mi părul din cap. Şi-aşa nu-i prea mult, măcar aş avea motiv să mă rad în cap după... Daaaa... Şi să-mi tatuez ceva funky pe chelie; ar fi ocazia perfectă... Gândesc la asta. Juma' de minut, pentru că-mi aduc aminte din nou. Nu e nici un horoscop!!!

Şi eu ce fac acum? Cum aflu dacă e nu'ş ce trigon în casa a şaptea; sau în a doişpea? Trigon? Trigoane cu brânză; mii şi milioane de trigoane cu brânză. Nu, Camelia, concentrează-te. Trigoane regale. Şi planete care se învârt, da' nu ştii tu nici în ce direcţie, nici spre ce catastrofă. Văleeeuuu! Asta-i crimă curată! Dacă trebuia să mă calce maşina săptămâna asta şi eu nu ştiu? Şi mai şi ratez evenimentul? Sau dacă trebuiau să se rezolve cele mii şi milioane de probleme, şi nu le rezolv pentru că, de, n-am auzit horoscopul, şi habar n-am c-ar fi trebuit să se rezolve tocmai săptămâna asta?

Da' dacă n-o să mai fie actualizat never ever? Aoleu! Dacă a murit Urania? Nu, că ar fi trebuit să scrie în astre şi să ştie să evite lovitura. Da' dacă? Eu ce mă fac atunci? Cine mai îmi spune mie frumos, cu voce suavă, ce-mi pregătesc stelele? Cine mă mai ghidează? După ce mă mai iau eu când sunt down? Cine mai îmi dă speranţă? Cine mă mai anunţă că o să mă îmbolnăvesc, sau că nu fac nimic interesant, sau că, da, mă aşteaptă o mare catastrofă? Ă? Cine?

Două palme şi-un ceai mai târziu, îmi revin. Şi da, îmi aduc aminte că o ascult de vreo două luni; şi n-am murit până atunci, ba chiar am supravieţuit destul de decent... Mda, sunt iar pe picioarele mele. Metaforic vorbind, pentru că practic stau în jilţ. Da, recunosc, mă ajută într-un fel ce zice ea acolo; da' dacă săptămâna asta n-a mai vrut, n-o fi capăt de lume, nu? Asta nu mă împiedică să dau refresh din oră- n oră, să văd dacă nu... carecumva... poate... totuşi... încă mai sper... Da' promit să-mi iau un trigon cu brânză doar aşa, de nervi; şi să-mi imaginez că e trigonul regal despre care nu, nu mai ştiu nimic. Aşa se întâmplă când nu te anunţă nimeni că maniile-s amuzante până-n momentul în care devin de nervi dătătoare; şi nu neapărat celorlalţi, pentru că asta n-ar fi o problemă, ci şi propriei persoane.

Bineînţeles că asta nu înseamnă că voi scăpa de ea, ci doar că o voi pune pe stand by. E mai sigur.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!