2011

Am prins tot felul de "Revelioane". De vreo douăzeci şi ceva de ani încoace, tot fac chestia asta. Primul pe care mi-l aduc aminte m-a implicat pe mine vs un păhărel de şampanie, care m-a adormit total. Prima "beţie" oficială, adică. Undeva pe la 4 ani, cred. Ce căutam în preajma păhăruţului, nu mai ştiu; tind să cred că mi-a fost pus în mână pentru că, altminteri, nu mă atingeam de băuturi alcoolice. Oricum, ăla e primul pe care-l ştiu. Au urmat multe altele; două dintre ele le ştiu bucăţică cu bucăţică, pentru că au implicat, pentru primele dăţi, o persoană importantă mie. Restul au fost doar cireşele de pe tort.

Da' nu despre revelioanele mele glorioase va fi vorba azi. Departe de mine gândul. Azi va fi aşa: chestii pe care nu le înţeleg în legătură cu "momentul dintre ani". Să purcedem deci în a analiza, tăia, critica; doar e un nou an, nu? Forţe proaspete, tastatură moale, subiecte să fie...

În primul rând, locaţia. Fiecare face revelionul pe unde vrea şi pe unde poate. Singur, cu încă o persoană, sau în gaşcă, în funcţie de chef. Faza pe care n-o pricep e în felul următor: te decizi să fii gazdă de revelion. Nu te obligă nimeni, nu te leagă nimeni de scaun şi te forţează să spui da, nu ai de ales între a fi gazdă sau a muri în secunda doi. Ştii la ce te înhami când te oferi drept gazdă pentru un revelion care implică multe personaje: gătit, aranjat, redecorat şi da, cel mai important, curăţenia de după. Frate, aia-i crimă curată. Vase de spălat, firimituri de adunat, pete de scos de pe faţa de masă, mă rog, toate chestiile pe care trebuie să le faci după un chef. Bun, şi dacă tot ai decis asta, de ce te plângi c-o să fie greu şi că mai bine nu acceptai? Repet, nu te-a constrâns nimeni, ţi-ai oferit cuibul drept locaţie de bună voie şi nesilit de nimeni.

Care-i faza cu plângerile astea? Te simţi mai bine dacă ştie toată lumea ce eroic ai curăţat înainte şi după? E mai tare petrecerea dacă are şi un strop de sacrificiu picurat strategic? Te-ai oferit, asta e! O să fie dezastru după, get over it! Nu eşti nici prima, nici singura persoană care face chestia asta, mai ales că ai făcut invitaţia cu braţele deschise, şi nici nu ţi-a trecut prin cap că ai putea să fii tu musafir, nu gazdă...

După asta, artificiile. Ok, îmi plac artificiile. Da, sunt frumoase, sunt minunate, sunt mirifice. Cum fac ele poc pe cer, cum se desfac în mii de scântei, cum din an în an sunt mai frumoase. Câte culori, ce minunăţie, ce spectacol... Mda, whatever, sunt artificii pân' la urmă; asta e misiunea lor: să facă poc şi să arate bine în timp ce fac asta. Am văzut jdemii de focuri de artificii, jdemii de scântei, jdemii de culori; an după an, aceeaşi poveste. Da, îmi place să le văd, da, dau un aer festiv, da, parcă revelionul n-ar fi revelion fără ele. Da' asta nu înseamnă că aş ieşi, fix la 12 din noapte, direct în stradă pentru a le vedea. Pentru asta există balcon. De ce să mă chinui să mă-mbrac, să-mi îngheţe toate cele, pentru a ieşi fix în faţa blocului să le admir? Şi da, ok, împătimiţii artificiilor fac chestia asta; nimic de comentat. Dar, din nou, de ce să te plângi c-o să-ngheţi când o să vezi artificiile pentru că TREBUIE să ieşi în stradă? Una din două: ori nu ieşi, ori nu te mai plângi. E simplu.

Nu, că vezi tu, că şi asta e din categoria "e mai fain dacă e asezonat cu lamentări". Frate, nu mai pricep! O să ajungi la stadiul în care, când vei primi un cadou pe care ţi-l doreai şi care-ţi place maxim, să te plângi că a fost ambalat prea tare şi că te-ai chinuit să-i rupi ambalajul. Sau că un parfum miroase super bine, dar tre' să faci efort pentru a-l mirosi. Cu alte cuvinte, orice îşi pierde farmecul dacă nu e plâns bine înainte.

O, da, te-ai distrat meserie de revelion; te-ai simţit stas, ai avut parte de companie plăcută şi trataţii din belşug. Ghici ce! N-or să spună mulţi chestia asta. Majoritatea se va plânge. Da, ştiu, e în trend, şi e de mult timp. Da' pe bune acu', oamenii care chiar au de ce se plânge, n-o fac. Zâmbesc fericiţi pentru că au mai supravieţuit încă o zi; sau pentru că a existat o secundă în care s-au simţit iubiţi; sau pentru momentul ăla în care au auzit "mulţumesc pentru că exişti"; sau au simţit. Da, repet, revelionul nu e decât o altă foaie în calendar. Dar de ce să cauţi nod în papură dacă n-ai motiv?

Un 2011 cinic; acid. Un 2011 de neegalat va fi. Pentru că spun eu. Pentru că aşa trebuie să fie. Fără lamentări; sau artificii.