Aventură vorbăreaţă - p.2

Mă, mult mai vorbesc femeile. Mult e puţin spus. Enorm. Gigant. Uriaş şi incomensurabil. Dacă s-ar face un concurs de vorbit, prevăd unul lung de tot, pentru că toate au antrenament serios, şi zic eu c-ar ţine câteva zile bune. În principiu cred că pot vorbi şi-n somn, sau nu mai au nevoie nici de somn, nici de nimic atât timp cât pot vorbi.

Şi da, vorbesc mult şi bărbaţii, şi-s unii care le pot da clasă femeilor, da' ăştia-s mai rari, aşa. Mai puţin vizibili. Şi, la un moment dat, se plictisesc şi tac. Deci ar pierde concursul.

Da' le ştii pe alea de vorbesc doar pentru a vorbi, fără să spună nimic? Doar o înşiruire de cuvinte, ca să nu tacă. Parcă-s îndrăgostite de vocea lor şi maca-maca-maca-maca, fără scop şi finalitate, doar ca să se audă zumzetul ăla pe fundal. Mă-ntreb cum de nu le doare gura, la un moment dat. Şi pe bune că, dacă nu le ascultă nimeni, vorbesc şi singure, doar ca să consume numărul ăla de cuvinte alocat unei zile. Şi numărul ăla e mare de tot.

Asta aşa, pentru că-mi făceam frumos azi dimineaţă cafeaua, fără să funcţionez, fără să pricep mare lucru, şi-un bzzz continuu încerca să mă trezească. Doamna Mamă era în dispoziţia ei cea de toate zilele, aia în care nici după atâţia ani n-a priceput că nu se poate discuta cu mine până nu-mi beau cafeaua. Şi dup-aia se-ntreabă de ce n-am făcut nu ştiu ce din ce mi-a zis ea acolo; normal că n-am făcut dacă tu vorbeşti, eu nu pricep, şi tu te aştepţi să şi ţin minte. Grav, complicat şi dureros.

Dacă se organizează vreodată concursul ăla, pe bune c-o înscriu. Dă clasă şi ia premiul ăl mare. Imposibil să vorbească cineva mai mult decât ea. Pariuri, cineva?

Pân' la următoarele cuvinte, la bună vedere!