Life is like a box of chocolates

De fiecare dată când mănânc o salată, sau o tonă de fructe, vizualizez vitaminele intrând în mine. Cum își găsesc fiecare locul lor, cum distrug viruși, cum reconstruiesc celule, mă rog, e un adevărat șantier în mine, chit că nu balotez câte chestii naturale ar trebui. Beau un ceai - sigur că lucrează ca să-mi curețe chestiile interne, să-mi redea rozul plămânilor sau să-mi panseze eficient stomacul. Cred că mi se trage de la desenele animate; sau au turnat ai mei prea multă imaginație în mine.

Problema e că nu-mi imaginez doar chestiile bune. Îmi imaginez și microbii. Toți microbii. Erau odată la modă sh-urile. Mă, și păreau curate hainele. Retrag. Erau curate, că miroseau a detergent, și-a balsam, plus că nu te punea nimeni să alegi o haină care ți se părea murdară. Plus că o băgai direct la mașină când ajungeai acasă. Dar. Dar mie-mi stătea pe creier mirosul de balsam de acolo. Cred că toate sh-urile foloseau același balsam, că miroseau toate la fel. Plus că am văzut pe undeva și-un coș de lenjerie intimă. SH. Cum pana mea să cumperi chiloți sh? Pe ăia poți să-i fierbi cu clor și să-i înmoi în acid, că tot nu i-aș cumpăra. Bacilii morți, tot bacili se cheamă. Și ciuma bubonică pe care poți s-o iei, că nu știi cine a alergat cu chiloții ăia prin tot laboratorul în care se fac experimente pe boli foarte infecțioase și foarte mortale.

La fel pățeam și când mă duceam la bibliotecă. De asta n-am mai avut eu permis din clasa a-7-a. Preferam să-mi cumpăr cărțile decât să stau cu panică trei săptămâni după, cam cât e perioada de incubație la mulți germși, că hoarda de barbari care au citit înaintea mea aveau cine știe ce ftizie. Târziu am aflat ce e ftizia, dar sună morbid, deci e clar posibil s-o fi avut careva. Plus că mai găseam urme ale celor care au citit-o: gem, coji de semințe, scobitori, de asta căutam cel mai intact volum și-l scuturam bine înainte de a mă hotărî să-l împrumut.

De asta, când ni s-a făcut nu`ș ce vaccin prin clasa a-8-a, am refuzat să mă las înțepată până n-am văzut că-mi desface acul și seringa sub privirile mele atent critice. S-a enervat asistenta, s-au enervat colegii, da` eu nu bag ac nesteril în mine. Probabil nu era nici un pericol, dar better safe than sorry, i always say.

Sunt acest Forrest Gump al microbilor. Nu că-s psihopată, nu m-aș apuca să alerg pentru ace sterile în toată lumea și nici nu m-aș chinui foarte mult până să termin o cutie cu bomboane. Dar atât timp cât văd microbii rânjind sadic către mine, nu mă pot abține să nu-i evit. Call me crazy, da` așa am supraviețuit atâția ani. Bonus, nu s-a găsit nimeni să-mi impună o cămașă albă, cu mâneci lungi care se leagă la spate, pentru că mania mea nu e atât de pronunțată ca a lu` ăla din As Good as it gets. Dacă ajunge, să-mi dea cineva una după ceafă, să-mi revin.

Pân` la următoarea manie, la bună vedere!