M-a obosit
petrecerea firmei. Discuții mai colorate decât baloanele agățate de monitoare,
mirosul ipocriziei mai amar decât cafeaua, câteva avansuri ”colegiale”, câteva remarci tip
viespe legate de ”burlăceala” în care mă scald.
Am promovat. Au
aplaudat, au spus glume cu ”femeia la conducere” și m-au privit cu falsă
compasiune. Ei mă vânează subtil pentru că sunt singură. Ele îmi plâng
singurătatea și-mi dau sfaturi care nu mai sunt la modă din ‘46.
”Nu sunt singură.
Am o pisică.”
E târziu. Îmi
admir tocurile de mulți centimetri și mă autofelicit cu o cupă de șampanie.
Pisica îmi vânează umbra. Eu nu-i vânez pe cei ce se vor vânați.
Am primit câteva
cadouri formale și un parfum de la cea mai bună prietenă.
E amuzant… ne
cunoaștem din perioada liceului, când ne fardam pe ascuns, flirturile erau
competiționale și îi confesam că aș poza pentru
Playboy. Că aș purta urechiușe. A ținut minte. Parfum cu urechiușe. Playboy VIP, de la Coty.
Beau șampanie, mă
plimb pe tocuri, primesc parfumuri extravagante, colecționez obsesii, rochii
semnate și nu am planuri de căsătorie. Nu e ”burlăceală”, dragi colegi. E
burlesque.
În urmă cu o
săptămână, am licitat pentru o fotografie a Ditei Von Teese pentru Playboy,
semnată Christophe Mourthé.
Acum, desigur, îmi aparține. Dita mea personală.
Cum seduci o
femeie care trăiește pentru a seduce?
Cum seduci o
femeie al cărei nume înseamnă seducție?
Cum seduci o
femeie?
Mi-a plăcut mereu
să licitez, așa cum mi-a plăcut să joc și să câștig. Îmi cunosc armele.
Momentan, mă joc cu urechile unei sticluțe de parfum. Și, dacă voi continua, voi
avea doar de câștigat. Play!
Strip Strip
Horay.
Povestea de început:
Mere și nectarine
Sunt la alt show. Sau la show-ul de după show. Șampanie,
covor de paiete, râsete vinovate, discuții nevinovate. Mă despart doar câțiva
pași de persoana care mă fascinează într-un mod bizar, tocmai pe mine, tipa
care colecționează complimente cu perdea. Înaintez. Zâmbesc cuminte. Sunt față
în față cu Dita Von Teese și deschid discuții revue despre numărul de cabaret,
colecția proprie vintage, rochia ”Showcase”, rochia ”Follow Me”, prietenia cu Gaultier
sau Louboutin… Mă surprind ascultând cuminte, dar captând atenția; toată atenția.
Îmi apropii subtil încheietura mâinii de nări; miros a mere? Miros a nectarine?
Pentru prima dată în seara asta sunt indecisă. Dacă parfumul meu miroase a
mere, Dita von Teese seamănă cu Alba ca Zăpada.
Continuarea poveștii:
aburi de vanilie și fructe roșii
Am făcut câteva poze cuminți împreună; le voi găsi mâine pe
pagina ei, asta dacă imaginația nu îmi joacă feste. Îmi plac replicile
spontane, amuzante, mă rog să funcționeze, îi spun că seamănă cu Albă ca Zăpada.
Îmi place că râde. Îmi place cum râde. Sinceră, surprinsă, naturală. Îmi spune
că aș putea fi regina, pentru că miros a păcat senzual și a fructe roșii.
Nu știu cum și când a trecut timpul, nu știu cine a propus și
cine a acceptat. Nu știu cum am ajuns în atelierul personal de design. Pene, catifea,
corsete și aburi de vanilie. Port cea mai frumoasă rochie în stil victorian, brodată
cu perle roșii de Mallorca. Sunt cel mai frumos personaj negativ dintr-o
poveste cu fructe roșii. Mă face să mă simt așa. Îi pozez. Pictorial fetișist în
care Dita von Teese îmi cere să zâmbesc
vinovat.
Povestea de noapte
bună: cașmir și mosc
Am renunțat la rochia din cașmir. Păstrez lemnul de cașmir din
parfumul meu. Păstrez parfumul viu, purtător de mesaje, păstrez grația și
decadența din mosc. Pozez decadent, aproape interzis, seduc și sunt sedusă.
Poate tăcerea e o armă erotică, râsul un preludiu, poate seducția nu are neapărat
un scop și nici nu te etichetează. Nu e nici pozitivă, nici negativă. Există,
pe vârful degetelor, într-o continuă transformare, ca parfumul pe care îl
porți. Mereu, sau dintr-o simplă joacă.
SuperBlog 2012, etapa 8.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu