Verba volant

Femeile vorbesc despre relații. Non-stop. Relațiile lor, relațiile altora, relații despre care au auzit, ce n-a mers, ce nu merge, ce ar fi putut să meargă, ce ar fi putut fi schimbat, ce ar fi trebuit să spună într-un oareșcare moment, ce și-ar fi dorit să spună. Despre relații de vis, relații de coșmar, relații pe muchie de cuțit. Relații condimentate, relații picante, relații care mai au nevoie de sare și piper și, chiar dacă n-au, părerea lor e că au, și așa se lungește discuția începută acum o săptămână și la capătul căreia n-au ajuns nici azi.

Mă, cine a zis că femeile vorbesc mult, s-a înșelat. Ar trebui inventată o unitate de măsură specifică pentru cât de mult vorbesc femeile. Cum este metrul cub, să existe cubul pătrat, pentru că femeile vorbesc mai mult decât poate matematica să suporte. Și nu-nțeleg cum și cu ce se alimentează, de nu li se termină bateriile sau relațiile-subiect nici după ore-ntregi de cața-cața.

Femeile de-abia după 54 de ani își găsesc hainele perfecte. Așa zic ăia de se ocupă cu statistici în Marea Britanie. Că cică femeile de peste 54 de ani returnează mai puține haine decât alea care n-au încă vârsta aia. The fuck, UK? Eu mi-s mulțumită cu hainele mele. Și majoritatea persoanelor pe care le cunosc, care n-au încă 54 de ani. Ba chiar mă felicit că am ajuns să trăiesc în epoca asta, în care-mi pot găsi haine mult mai ușor și mult mai pe măsură decât o făceam în liceu când, pot recunoaște sincer acum, arătam destul de jalnic. Da` nu era vina mea, parol! Nu se găseau haine, nu aveam buget și, una peste alta, habar n-aveam cum să mă-mbrac.

Niciodată nu-i vina unei femei, atunci când face ceva. Mereu sunt de vină alții, circumstanțele, alinierea planetelor, vecinul de la 8, că a trezit-o prea devreme, pms-ul, LSD-ul, PNL-ul sau CFR-ul. Clar. Și când nu găsesc vinovat, inventează unul. Gicu`. Nu-l cunoști? Cu atât mai bine! El e vinovat. Ea n-a făcut nimic, și de ce sunt oamenii răi, și ce-a făcut ea, săraca, să merite atâtea reproșuri, când nici măcar nu știe despre ce e vorba, dar simte nevoia de a găsi dacă nu un vinovat, măcar o scuză?

Și, până la urmă, chiar nu e vina lor că vorbesc mult și că vorbesc relații. Îs relațiile de vină că le fac să vorbească. Doamne, ce tăcute ar fi femeile dacă noțiunea de relație n-ar exista. Sau dacă n-ar exista cuvântul în dicționar. Propun exterminarea lui. Astfel, femeile ar găsi alt subiect de discuție sau ar inventa cuvinte noi. Gândiți-vă din punct de vedere semantic, ce miracol!

Pân` la următoarea revelație, la bună vedere!