Cred că am ADD

Cică dacă poți să citești textele alea, cu litere inversate, sau lipsă, sau înlocuite cu cifre, ești deștept. Foarte deștept. Ei, se pare că eu sunt nemaipomenit de deșteaptă; nu numai pot să le citesc dar, de la un timp încoace, scriu funky. Mi se-ncurcă literele, mă-mpiedic în tastatură, am dislexie în scris. Deci clar sunt briliantă! Practic aș putea fi creatorul textelor care te fac foarte deștept. Sunt tata lor. Sunt Alfa și Omega. Uneori și coenzima Q10, da` asta doar prin week-end, când sunt foarte odihnită.

Am încercat să găsesc o explicație logică și care să nu implice nici o boală incurabilă. Posibil să am ADD, da` nu prea cred. În primul rând pentru că pot face mai multe chestii în același timp, la fel de bine, și-n al doilea rând pentru că azi nu m-am împotmolit decât de vreo două ori. Nu cred să aibă vreo legtură nici cu faptul că mi-am făcut teste din alea on-line și mi-a ieșit că-s extrem de violentă. Tastez frumos și calm, n-ar avea de ce să se ferească tastele de mine. Și-am ajuns la concluzia că e tastatura de vină. O fi având personalități multiple și, din când în când, e personalitatea aia malefică care preia controlul.

Oricum. Ce mă îngrijorează cu adevărat e că Doamna Mamă începe să uite. Uita ea amănunte minore gen în ce an m-am născut eu demult. Dar acum se acutizează. Plus că spune c-am spus chestii pe care nu le-am spus. Dacă n-aș avea martori, m-aș îndoi eu de mine, că nu mă știu tocmai întreagă. Dar majoritatea a decis: ea uită, nu eu.
Și mi-e nu știu cum să-i sugerez lecitină. Nu de alta, dar dacă uită și cere stricnină și dup-aia zice că eu i-am recomandat?

Plus că mai e ceva. Eram prin liceu când m-a întrebat dacă mă droghez. Cred că nici nu fumam pe vremea aia, dar a ajuns ea așa la concluzia că, posibil, poate. De atunci, periodic, mă-ntreabă ce-am consumat, că vorbesc ciudat. Și eu n-am consumat nimic. Never ever! Ciudat e că, dacă am luat câteva beri la bord, nu se prinde. În zilele în care chiar sunt fresh, giugiuc, bombonică, se ia de mine. Că am o voce ciudată la telefon. Căăăă, lasă că știe ea! Bizar.

Oricum, în virtutea acestor elemente, nu-i de mirare că tastatura mea are tulburări de personalitate, eu vreau un concediu și afară se pare că vine iarna. Cum să fiu un stâlp al societății când mă gândesc la ce poate face societatea pentru mine, nu eu pentru ea?

Pân` la următoarea dilemă, la bună vedere!