Zâmbet din Amsterdam

joi, 1 noiembrie 2012

Îți scriu iar dintr-o cameră de hotel. Da, știu, fiecare scrisoare a mea are altă ștampilă. Mi-am propus să-ți scriu din fiecare oraș. Să-ți trimit, din fiecare oraș, o bucățică din mine. În seara asta-ți scriu din Amsterdam. Presupui greșit c-am ajuns aici pentru Cartierul Roșu sau pentru Chinatown. Deși, când m-au anunțat c-am câștigat concursul și-un voucher de călătorie cu destinația la alegere, recunosc că mi-a trecut prin minte să văd un loc ”ilegal”. Am ales Amsterdam. Și NH Barbizon Palace. Asterdam-ul pentru aura ni touche, Barbizon Palace dintr-o slăbiciune artistică pentru Școala de la Barbizon.

Sunt în mijlocul orașului vechi. Imaginează-ți un hotel compus din 19 case din secolul al-17-lea, cu arhitectura originală și cu o capelă din secolul 15, în care e sala de conferințe. Imaginează-ți, doar. Imaginează-ți fără limite. Cei de la NH nu pun limită la imaginație. Ei limitează doar ceea ce ar putea dăuna planetei. Poate sun puțin ciudat. Dar știi cum te iei de mine când nu opresc apa când mă spăl pe dinți pentru că undeva pe hartă încă se moare de sete? Aici am observat același interes pentru reducerea consumului de apă, și m-am simțit din nou puțin ca acasă.

Plus că folosesc multe șiretlicuri pentru a face economie. La energie, la iluminat, la tot ce ar putea fi ”rău” pentru natură. Știi doar că am mania de a scotoci. În prima seară când am ajuns, am zis că nu strică să văd ce-i cu interesul ăsta pentru mediul înconjurător. Și-am ajuns la hotelul virtual, cu detalii ecologice.

Îmi știi mania pentru duș zilnic. Aparate care amestecă apa cu aer pentru economie, geluri de duș cu ambalaj oxobiodegradabil, ”program verde” pentru spălatul rufelor, totul pentru mediu și economie. Wake up to a better world.

Dar mă știi și sceptică. Nu m-am chinuit să le găsesc hibe pe partea eco. Dacă au luat ei 17 premii doar la capitolul ”mediu”, înseamnă că mi-aș bate capul degeaba. Da, ai citit bine, 17, dintre care INNEO DISARP 2012 AWARD și certificat ISO 50001, fiind primul lanț hotelier internațional - fondat în 1978, deținând în prezent 347 de hoteluri - care să obțină certificarea cu pricina. Am zis în schimb că tre`să fie ceva de care să mă leg.

Și-am luat-o cu începutul: am zis că tre`să mă relaxez după o călătorie lungă. Fitness, saună, baie turcească de aburi, deja mă vedeam mai ușoară, mai zen, poate chiar mai zâmbitoare. Se pare că am ghinion, pentru că tocmai acum partea de Fitness&Wellness e în renovare. Mi-a zis-o fata de la recepție cu un zâmbet atât de prietenos, că nu m-am putut supăra. Data viitoare când ajung, clar tre` să profit. Bun, masajul e șters de pe listă. O să mă bucur de-un duș fierbinte la mine-n cameră. Cameră Deluxe, unde mă așteaptă și setul de făcut ceai, și mini bar-ul și halatul de baie pufos cu papucii la fel de pufoși – din partea casei. Relaxarea asigurată!

Știi că am zis că fata de la recepție zâmbea prietenos? Am crezut că e tactică, ca să nu mă supăr pentru faza cu masajul. Da` nu! Am zis să mănânc la Vermeer, restaurantul cu specific mediteraneean. Bună mâncare. Și vinuri și mai bune. Toți chelnerii îmi zâmbeau. Și nu cred că e din cauza șarmului meu irezistibil, știi doar cât de morocănoasă pot părea când îmi propun. Oricât de nesuferită aș fi fost, ei zâmbeau. Am cerut set de tacâmuri pentru stângaci la al doilea fel de mâncare, mi l-au adus zâmbind. Am pretextat că am încurcat vinul, mi-au adus altul, zâmbind. Am tunat și-am fulgerat, au zâmbit. Pe bune că nu fac economie la zâmbete. Nu-i un mit.

Când am zis că nu se poate ca la micul dejun bucătarul să-mi pregătească creveți în formă de bărcuțe și cu steguleț din castraveciori la oțet, ghici ce mă aștepta la micul dejun? Bărcuțele! Pentru că nu există ”nu se poate”, există doar ”sigur că pot”. Asta în ciuda atitudinii mele morocănoase, de seara trecută. Mi-au spus sincer ”bună dimineața” chiar dacă n-aș fi meritat-o, și nu mi-am putut abține zâmbetul. Sincer.

Ce să-ți mai spun? Că au 2 hoteluri și-n România? Timișoara și București, în cazul în care te decizi să mă aștepți la jumătatea drumului spre casă... Că mi-am calculat amprenta de dioxid de carbon și-am constatat că sunt un dezastru pentru natură? Asta o știai deja. Ca să nu te superi, am făcut rezervări pentru o iarnă magică în Amsterdam. Jocuri de lumini și de culori care să te uimească mai mult decât faptul că da, cât am stat aici, am făcut și poze în Cartierul Roșu. Pe bune acum, ai fi făcut și tu...

Profit de wi-fi-ul din cameră ca să-ți trimit pozele. Probabil vor ajunge înaintea scrisorii.Sper să zâmbești, citind-o. Noapte bună.