Dragă Domnule Învățător,

Au trecut aproape 20 de ani. Vă scriu eu, cel cu nota scăzută la purtare.

Mi-e dor de diminețile adormite în care făceam careul în curtea școlii. Mi-e dor de data scrisă în colțul tablei, dată care începea mereu cu o mie nouă sute nouă zeci și.

Mi-e dor de recreația mare, feliile de pâine cu gem la pachet, penarul de lemn, radierele fructate, mirosul cărților noi, mirosul garoafelor din coronițele premiante, mirosul de școală.

Domnule Învățător, mi-e dor de petele de cerneală de pe degete.

Au trecut aproape 20 de ani de când mi-ați spus că nimic nu șterge greșeala.

Nimic nu șterge cerneala albastră, decât altă cerneală: roșie, cu Nota 4 și... la loc, elev Poenaru!

Și eticheta cu Scrii cel mai urât din clasă!

Dragă Domnule Învățător, vă scriu cu dor de om mare, caligrafie matură și cu cerneală din stilou. Un stilou peste care au trecut aproape 20 de ani. Același stilou.

Mi-e dor să-mi mai vorbiți despre tocul din 1800 care scria doar câteva cuvinte. Înmuiat în cerneală, pentru alte câteva cuvinte. Și cum am inventat românește un toc cu rezervor, pentru mai multe cuvinte. Multe cuvinte scrise albastru, încă din 1827. Un hibrid între pană, toc și călimară.  

Câte cuvinte încap într-o călimară, Domnule Învățător? 

Îl cheamă ca pe mine, Domnule Învățător!

Două degete ridicate în semn de victorie și primele amintiri.

Îmi amintesc prima dictare, primul 4 și prima ședință cu părinții. Îmi amintesc de prima mașinuță confiscată. Și că, fără stilou, nu voi învăța niciodată să scriu. Nu caligrafic. Nu cu amprentă. Și că pixul e impersonal.

Peste 20 de ani am o soție frumoasă, doi băieți și am învățat să confisc mașinuțe din plastic.

Mi-ați spus că voi deveni șofer sau medic cu scris urât. Iar eu am devenit medic de mașini. Adică mecanic auto. Lăudaros, dar dintre cei mai buni.

Încă învăț pentru carnet, conduc de probă, ca la prima dictare.

Iar dacă aș alege să conduc mereu, aș alege din trei:

1. Yaris 

Confort pentru copiii care abia au învățat să citească. Confort pentru copii mei, care citesc despre copilărie pe bancheta din spate. Pentru un voyage cu doi băieți, multe jucării și multe povești spuse într-o liniște deplină. Și un gând fără combustibil și emisii. Un gând verde, pentru viitoarea copilărie.

Dacă vreau versatil și agil ca în ora de caligrafie, dacă vreau o notă bună, sunt caligrafic Yaris.

2. Prius.

Ca primul coleg de bancă, ca primul prieten. Primul hibrid, ca primul stilou.

Consumă cât un stilou. E aerodinamic ca prima peniță pe caietul dictando.

Accelerează lin ca în prima dictare.

E diferența dintre miile de pixuri de plastic aruncate și singurul stilou metalic păstrat 20 de ani.

E natural, respectând natura. E promisiunea pentru decenii, așa cum rezistă cerneala pe documente. Sau prima notă bună în catalog.

3. Auris.

Construit în jurul meu. Așa cum primul stilou a trasat bastonașe în jurul primului 10.

În jurul meu, așa cu mi-am construit familia.

Auris ca prima peniță aurită. Lider de clasă ca premiantul din banca întâi. Sigur, elegant, dinamic. Viteză constantă ca fluxul cernelii din stilou. Și cel mai frumos preț. Etalon pentru Toyota. Așa cum urmele de cerneală sunt etalon pe pagina de istorie.

Dragă Domnule Învățător,

Nu am devenit nici medic, nici șofer. Sunt mecanic auto. Am o familie cuminte și doi băieți câteodată obraznici. Am un nume mare și am fost un elev mic. M-am jucat școlărește cu cerneala din stilou, cretă și masinuțe din plastic pe bancă.

Vă scriu în cerneală, peste 20 de ani.

Am învățat să vă scriu din condei fără sfârșit și am învățat să conduc pe un drum fără sfârșit.

Curat, caligrafic, agil. Vă scriu Yaris, Prius, vă scriu Auris. Vă scriu cu primul stilou.

Vă scriu cu dragostea cu care m-ați învățat să țin întâia oară penița.

Cu stimă,

Elev Poenaru Adrian, clasa a-IV-a C.

Școala Generală Nr. 18

Generatia `92-`96.

SuperBlog 2012, etapa 18.