Cremă de ciocolată

Nu-nțeleg mania cu Nutella. Pe bune că nu. De parcă ne-am născut cu toții înotând în Nutella. Ce pana mea? Nu mai ține nimeni minte crema de ciocolată veritabilă, făcută din cacao cu zahăr și cu apă? Ce Nutella? Nici nu știam cum se scrie. Nici nu știam că se scrie, darămite să visez la ea.
Tot cremă de ciocolată se chema și margarina frecată tot cu zahăr și cacao, pe care o găseai în prăjituri, la cofetărie. Nutella, my ass!

Da` cutiuțele alea de doi centimetri, pline cu Finetti, cu linguriță de plastic minusculă, de erai mereu în pericol să-și înghiți mâna, nu le mai știe nimeni, nu? Luai cutiuța, o contemplai o bucată de timp, te gândeai dacă s-o mănânci înainte sau după prânz, te hotărai c-o mănânci după cină și, când venea momentul, te ascundeai în cel mai îndepărtat colț din casă, ca să nu trebuiască să împarți. Cu grijă se desprindea folia, încetișor, lent, să prelungești agonia. Băgai ușurel lingurița, doar cu vârful, cred că era mai simplu să mănânci cu boldul. Din gramul ăla de cremă, mâncai juma` de oră. Răzuiai practic cutiuța, și-apoi o curățai și cu degetul, să fii sigur că n-ai ratat nimic.
Când au apărut cutiuțele în formă de inimioară, în două culori, deja Nirvana era aproape.

Și-apoi crema de ciocolată a ajuns la îndemâna oricui. M-am simțit trădată. Practic era disponibilă pentru toată lumea, întindeai mâna și-o aveai, băgai direct și indecent toată lingura-n ea, nu mai avea mister, nu mai trebuia cucerită, nu mai tânjeai la ea, pentru c-o puteai avea oricând. De la ce era, a decăzut în ochii mei. E ieftină și pentru toată lumea. E accesibilă și darnică cu toți. Dă la toți. Huoo!

Cred că din căutarea paradisului pierdut a ajuns și la noi mania Nutella. Tot un soi de Finetti, doar c-o cheamă altfel și e mai greu de găsit. Adică n-o s-o găsești la magazinul din colț, încercând să se vândă. Tre` să-ți miști fundul în căutarea ei, tre`să ajungi la ea, costă mai mult, e mai inabordabilă. Și are și alune
Da` mă gândesc eu c-o să se trivializeze în curând și ea. Și-o să revenim la inocență, alergând după cacao, să ne facem singuri toată crema de ciocolată din lume. Toată!

Pân` la următoarea amintire, la bună vedere!