Galați - Constanța - Balcic

Îmi plăceau prietenii tăi și mi-a fost mereu dragă logodnica ta.

Mă numesc Toyota, am ales să fiu Land Cruiser și mi-e dor de tine.

Mare cum sunt, duc în mine multe fragmente frumoase din noi și, mare cum sunt, îndur mult.

Îndur plăcut multe fragmente frumoase. Pentru tine. Și rămân frumoasă. Tot pentru tine. Cuminte, în garajul meu.

Sunt făcută din bucăți și sunt un întreg 4x4. Am încă o inimă Diesel și umărul meu din piele pe care poți ațipi după câteva ore conduse.

Sunt un mare întreg și mă simt în bucăți de când ai plecat.

Îmi plăceau prietenii tăi și mi-a fost mereu dragă logodnica ta. Cu multe bagaje, cu multă dorință de relaxare, cu multe planuri, cu multe râsete pe bancheta din spate. Și cu tine la volan. Și luna aprilie.

Am și am avut spațiu pentru tot.

Aprilie - Galați

M-ai cunoscut în aprilie: 4.04.2012

4x4, ca mine.

În premieră, am trecut amândoi cu bacul peste Dunăre. Galați spre Tulcea. Am unit Moldova cu Dobrogea. Le-am unit Land Cruiser, îți amintești?

Am învins pantele înclinate și totul a fost atât de stabil încât ai făcut sute de poze. La volanul meu.

Smart Entry & Start, lumina mea din interior, și ți-am fost ghid în noapte peste Dunăre. Eu și farul.

În aceeași zi ai renunțat la fumat așa cum eu, Toyota, sunt eco renunțând la emisii și reducând consumul  de combustibil.

M-ai condus înapoi în Galați cu GPS, prin noroi, fragmente de păduri și petice de apă.

Ți-am arătat Dobrogea.

Iunie – Constanța

Concediul tău.

Nisip de Constanța și ambiția ta de a stabili un itinerariu prin Sahara, Maroc, Mauritania. Și să-mi faci o probă în pantele nisipoase românești.

Ambiția ta sportivă și versatilitatea mea.

Ambiția ta de a urca și de a coborî dealuri spre plaje extraurbane neamenajate: asistat de mine, HAC și DAC.

Ambiția ta de a menține, în coborâre, o viteză constantă: 5 km/oră pentru ca eu să rămân stabila. Și știai că voi rămâne. Am rămas Multi Teren când drumul spre mare a coborât brusc, când ai gândit marșarier sau viraj strâns.

Ai cunoscut aglomerația nocturnă din Piața Ovidiu și m-ai parcat ușor: senzori cu ultrasunete. Nu am deranjat nici măcar pescărușii.

Ți-am arătat Constanța.

August - Balcic

Între noi nu a fost niciodată liniște, nici drum lin, nici rampe line.

Muzica mea pentru prietenii tăi de pe bancheta din spate, agilitatea mea KDSS, zeci de curbe și o autostradă lungă, unind România cu Bulgaria. Spre fosta stațiune românească, spre Balcic. Cel mai lung drum al meu, de când te-am cunoscut.

Am spus un ”La revedere” Galațiului, păstrând urme din ploaia de august în ștergătorul încorporat. Sau lacrimile mele, când vorbeai de luna de miere. Și că mă vei părăsi un timp. Lacrimi șterse perfect, șterse să nu le vezi. Să vezi drumul tău.

Ți-am arătat Bulgaria.

Îmi plăceau prietenii tăi și mi-a fost mereu dragă logodnica ta.

Îmi plăceau planurile voastre, muzica voastră, zâmbetele, pozele, râsetele și direcția mea, mereu monitorizată: 4 camere, exact ca în ziua nunții tale.

Mi-e dor de tine, deși te știu în luna de miere.

Mă bucur că ai ales Japonia.

Te aștept și păstrez toate amintirile în riduri de roți: nisip, și praf, și noroi.

Nu m-am pierdut pe scurtături, nu te-am fentat, n-am plecat pe arătură, nu de nebună.

Știu să te determin, știu să-ți întrec limitele, știu să te respect, știu să te recunosc, știu să ies în evidență, știu să nu greșesc, sunt capabilă ca și tine, știu să câștig, știu să cuceresc robust, dar rafinat.

Știu că îți dorești extrem, dar confortabil. Știu că îți dorești de neoprit. Fără compromisuri. Fără limite.

Știu că ești în luna de miere și știu că ai ales Japonia. Era normal să-mi vezi trecutul.

Și mai știu că nu pot trece oceanul înot cu tine și că ne desparte avionul prin cer și nori.

Iar dacă în Japonia ninge, sper să îmi duci dorul. Pentru că știu să alerg și prin zăpadă.

Pentru că sunt construită pentru tine, pentru orice drum ai alege, pentru orice destinație ai alege, pentru că știu să aștept un verdict și pentru că te iubesc. 

SuperBlog 2012, etapa 24.