Fluier în biserică

- Nu mai fluiera că faci a rău! Nu e bine...
Spus pe-un ton panicat, puţin isteric, gata să sară la gâtul ăluia de fluieră. Dacă fluieri la tine acasă, clar momeşti ghinionul. E jivină perversă ghinionul ăsta; aidoma câinilor, vine după sunete; şi cică dacă te-a prins, mai greu scapi. Da' şi dacă fluieri într-un loc public, tot aia e. Tot se trezesc unii să-ţi sară-n cap.

Nu pricep, şi pace bună. Să-nţeleg că dacă te pocneşte fluieratul la muncă, aduci ghinionul asupra tuturor, sau doar asupra ta, şi restul sunt atât de îngrijoraţi pentru tine, încât se isterizează instantaneu? E un ghinion colectiv? M-am tot uitat după vreun incendiu, sau atac cu bombă, sau scurtcircuit total imediat după prestaţia fluierătorului, da' nimic de genul ăsta nu s-a întâmplat. Nu ne-am rupt piciorul în mod organizat, n-am făcut cu toţii vărsat de vânt, nici măcar o răceală de grup n-am avut onoarea de a împărţi. Da' vezi tu, e nasol să fluieri. Şi dacă ai curajul să continui, nu bag mâna-n foc că nu te aşteaptă vreun rug pe undeva.

Dacă fumezi, îl tămâiezi pe diavol; explicaţia ortodoxă. Explicaţia catolică e că-ţi alimentezi viciile. Da' ortodocşii îs aşa, mai prăpăstioşi. Cu toate astea, am văzut destui care să spună respectiva replică, ţinându-se lejer de ţigară. Şi de-ar fi aşa, unde ar fi problema celorlalţi? Pot tămâia tot iadul dacă aşa-mi pofteşte inimioara. Nu cred că mi-ar ajunge ţigările, da' ăsta deja e punct secundar.

Când dai nervos din picior, îl legeni pe diavol. Buey, stau şi mă-ntreb, diavolul ăla n-are altă treabă decât să stea după fundul meu? Adică, n-are suflete de corupt, oameni de posedat, biserici de distrus? În mijlocul unei posedări majore, se gândeşte să-şi ia o pauză; ia să trec eu pe la Camelia, să mă dau oleacă în leagăn... Şi, dacă tot sunt pe acolo, să mă mai şi tămâieze puţin, că parcă deodorantul ăsta nou nu funcţionează cum ar trebui. Nişte miros de tutun mă împrospătează instantaneu!

Nu vorbi urât în post. Adică, exprimă-ţi nervii în funcţie de calendar, pentru că postul vede şi veghează. Dacă ai de gând să faci pe cineva cu ou şi cu oţet, ai face bine să vezi dacă-ţi dă voie postul înainte. Eşti în post, abţine-te. A trecut, slobod la gură! Asta-i pe acelaşi principiu cu nu înjura în faţa cozonacului; s-ar putea să se supere... Uneori mă-ntreb dacă-s eu cu capul, sau restul lumii alunecă încetişor pe o pantă periculoasă.

Pân' la următoarele dileme, la bună vedere!