De grija altuia - p.5

Da, am aflat până şi eu că a fost nuntă regală. Emisiunile de dinaintea nunţii, nunta în direct, nunta în reluare, başca discuţiile de după. Totul disecat şi analizat la sânge: cum s-au îmbrăcat, dacă privirea lor însemna că-s fericiţi sau nu, cu ce picior au ieşit din maşină, cu care s-au urcat în trăsură, pe ce parte vor mesteca aperitivele. Rating, zic.

În alea 5 minute de le-am prins "în direct" n-am văzut decât 2 oameni care se căsătoreau, multă aristocraţie, o catedrală care-mi place de mor şi unu' care semăna de la spate cu Papa, da' nu era el.

Talk-show-uri cred că vor fi încă vreo săptămână de acu' încolo, pentru că unii chiar vor să ştie dacă ea şi-a ales modelul la rochie, de ce s-au bazat pe "simplitate" când puteau să joace găina şi să dea darul cu cântec şi, mai ales, de când s-a apucat tata de gătit?

Da' sunt alţii care au alte curiozităţi, şi care n-au mai putut respira din cauza nervilor:
În primul rând, mireasa era sau nu virgină? Asta a fost problema majoră. Clar tre' să fi fost; ba nu, că n-avea cum; ba da, că aşa trebuie. Da' de ce te interesează? Dormi tu cu ea în pat? Împarţi tu oul de dimineaţă cu ea? Îi dai sau îţi dă de mâncare? Nu. Şi-atunci ce te roade grija? Mi-ai făcut capul calendar cu chestia asta; dacă nu ştii o să te sufoci cu siguranţă. Prefer să nu ştii.

Da' el de ce nu şi-a pus verigheta? E din coastă de prinţ? Aşa, doar ca fapt divers, chiar este. Şi putea să fie orice; dacă omu' n-a vrut să-şi pună inel, care-i problema ta? Şi să le vezi, frate, roşii la faţă, nervoase nevoie mare, indignate peste măsură. Că de ce? Păi, uite d'aia. Ca să ai tu motiv să dai în apoplexie. Să te zvârcoleşti de pe o parte pe alta. Special pentru tine a făcut-o, să te simţi băgată-n seamă. Mai liniştită acum?

Trage aer în piept şi treci mai departe, că n-a pupat-o cum trebuie. Te aşteptai la mai multă siropăraie, şi-ai fost dezamăgită. Îţi spun eu: vezi-ţi de şosetele tale. Mai fă o ciorbă, mai calcă o cămaşă, vezi ce zice vecina despre făcutul copiilor, şi treci peste cât de apăsat s-au pupat alţii. Nu eşti din liga lor; n-o să fii, mă, niciodată. Şi chiar dacă aţi juca tenis la acelaşi club, tot ar trebui să-ţi vezi de viaţa ta, nu de-a lor. Pentru că doar pe asta o ai; dacă preferi s-o trăieşti prin ochii cuiva care nu ştie de existenţa ta, prea bine. Da' urechile lasă-mi-le-n pace. Trăiesc foarte bine şi fără să ştiu de ce avea corsaj şi ce freudian slip se ascunde acolo.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!