Copiii Răului

Cum stăteam eu cuminte-n pat aseară, undeva în jur de ora 10, pentru că aia e ora la care mă culc de obicei, cu mâinile lipite regulamentar de corp, într-o poziţie cât mai dreaptă şi cu capul fix în mijlocul pernei, pentru că a dormi nu înseamnă a pica în păcatul dezordinii, am realizat că nu-mi pot face rugăciunea. Aia de seară, adică, pentru că pe celelate le-am făcut fără probleme, la timpul lor, fără să trec cu măcar un minut ora stabilită. Şi m-am întrebat de ce. Nu, nu m-am ridicat din pat, pentru că aş fi stricat ordinea deja creată, dar mi-am întors puţin capul, puţin de tot, cu un scârţâit specific, cât să văd cam ce ar putea provoca stopul între mine şi divinitate. Şi-atunci am reperat-o! Pisica! Mă privea cu ochii ăia verzi, diabolici, şi am ştiut că ea e de vină! Din vina ei mă încurcam la fiecare verset, din vina ei nu mă puteam concentra, ea era cea care, cu ajutorul diavolului, desigur, îmi punea beţe în roate. Malefică creatură...

Crede careva faza asta? Pentru că eu nu, şi râde până şi tastatura de sus-scrisele rânduri. Să tot fie vreo 13 ani de când trăiesc într-o armonie perfectă cu pisicile. Unele au plecat, altele le-au luat locul; una a fost Mater Superiorum, alte două se bat pentru acest rang, cu amendamentul că nu, nu vor fi Mater niciodată; Superiorum, au şanse. Şi da, ne înţelegem bine; eu cu ele, ele cu mine. Cu lăbuţa pe inimă spun că printre cele mai malefice chestii de care sunt în stare, se numără faptul că le pocneşte ideea de a ieşi la aer exact la orele la care dorm eu mai abitir. Că-i 7 dimineaţa, că-i 10 al aceleiaşi dimineţi, tre' să-mi părăsesc culcuşul pentru a deschide uşa. A, da, şi mai fac ceva malefic: torc puternic, se alintă teribil şi sunt atât de cute că mă înmoi total; da, eu.

Ei, şi-n ordinea asta de idei, normal că mă pocneşte câte un râs incontrolabil când aud faze de genul: pisica e emisarul Răului, sau pisica neagră aduce ghinion. Ei, să mori tu! Pe bune? Chiar aşa să fie? Înseamnă că din cauza pisicilor negre din întreaga lume e foamete în Africa, şi Potopul tot din cauza lor a fost. Măi, să fie! Uite cum se dezleagă anumite mistere; cum totul este clarificat şi luminat.

Daaar, să zicem că asta e o credinţă populară, şi că lumea a început să mai ignore culoarea pisicilor, şi să le ia ca atare. Da' despre faptul că, dacă ai o pisică în casă, nu poţi rămâne însărcinată, ce ziceţi? Aha, s-a citit bine: dacă vrei să ai un copil, ai face bine să dai afară toate pisicile pe care le ai, şi pe care le-ai crescut, şi cu care te-ai alintat, pentru că n-ai nici o şansă să faci moştenitori atât timp cât e ea, felina nefastă în casă. Sprânceana mi se ridică, şi-mi vine-n cap replica aia, ultramegacunoscută "ce-are p... cu prefectura?" Să-nţeleg că din cauza asta n-am eu copii; n-are nimic de-a face faptul că nu-mi plac, că nu-mi doresc, că da... wow, îs de cealaltă parte a baricadei, joc în altă echipă etc, etc, etc. În mod clar pisicile sunt de vină. Bine că am lămurit-o şi pe asta. Mi s-a luat o piatră de pe inimă...

Altă versiune ar fi că din cauza respectivelor pisici se-ntâmplă tot felul de chestii, gen decuplarea cuplurilor, certuri constante, sânge pe pereţi. Mă scarpin româneşte-n cap... Că cică pisica stă şi se uită, şi coordonează cu ochiul minţii destrămarea relaţiilor, ba chiar mai aruncă şi câte o idee la nivel subliminal, punând paie pe foc şi încălcând orice regulă a jocului doar pentru a-şi vedea atins scopul. Fraaate, alt cuvânt decât "aberaţie" nu-mi vine-n cap. Şi mi-a venit foarte greu să cred că mai există persoane care gândesc aşa, până în momentul în care le-am auzit cu urechile mele, la mai puţin de un metru de mine. Şi chiar şi-atunci am sperat că fac mişto; nope, nu făceau. Erau chiar foarte serioase. Oooook, zic şi trec mai departe pentru că deja mă simt depăşită de subiect. E nevoie să mai menţionez că mie mi se par abracadabrante aceste idei? Cred că nu...

A, da, şi în încheiere, un video care m-a amuzat teribil. Şi pe bune că e făcut doar cu scop de amuzament.



Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!