Iepuraşul de Paşte

Cică de Paşte şi de Crăciun e musai să mănânci cozonac. Mai nou cumpărat, pentru că puţini sunt cei care mai ştiu să facă un cozonac onorabil. Da' e imperios să-l mănânci; eventual unu' întreg o dată, să simţi că-i Paştele. Şi dacă nu bagi şi 5 ouă pe lângă el, tot degeaba, pentru că dup-aia nu te poţi plânge că ai luat proporţii din cauza sărbătorilor, şi nu mai ai motiv să ţii dietă juma' de an de-acu' încolo. De parcă ţi-am băgat eu pe gât cozonacul cu forţa, în timp ce persoane special antrenate şi plătite pentru chestia asta decojeau ou după ou; o bucată de cozonac, PAC! oul adiacent rostogolindu-se până-n stomac. La loc comanda! Se repetă acţiunea anterioară.

Înţeleg că e multă mâncare şi tentaţia ar părea majoră, da' pe bune că mai există şi ciudaţi ca mine care mănâncă la fel, indiferent de calendar. Dar da, noi suntem ăia cu capu', de nu ne bucurăm îndeajuns, băgând în noi ca sparţii...

Un personaj care mă enervează şi mă intrigă în acelaşi timp e Iepuraşul de Paşte. Ăla de-l vezi pe toate pliculeţele de vopsea, care aduce ouă şi cadouri. De unde a apărut, frate, şi iepuraşul ăsta? Dacă-mi aduc eu bine aminte, iepuraşii nu se ouă. Alea-s găinile. Da' n-o să vezi nici o găină pe nicăieri de Paşte, nici n-o să auzi "vine găina cu cadouri". Discriminare zic! Ce-au găinile? Da, nu-s la fel de pufoase ca iepuraşii, da, fac cam mult scandal şi adorm dacă le pui pătura-n cap. Dar ele sunt alea de fac ouă; datorită lor ai tu ce vopsi în ţâşpe mii de moduri. M-am săturat de iepuri cu coş; vreau să văd o găină cum îmi spune "Hristos a înviat!"; vreau să găsesc pene în cadoul de Paşte; vreau ouă de găină, nu de mamifer fricos.

Şi-apoi, care-i legătura? Ce alianţă secretă e între Isus, Petru şi Iepuraş? Ce pact au semnat şi ce contract publicitar? Ce ar trebui să-mi sugereze mie iepurele pascal? N-am văzut nici unul răstignit. Biblia nu consemnează nici un iepure de Înviere. N-am auzit de nici unul care să fi făcut cel gest extrem, cel sacrificiu suprem, în aşa fel încât să mă spameze o dată pe an.

Înţeleg metafora cu mieii, cu toate că mi se pare barbar. Da' nu ţin minte să fi scris pe undeva că, după Înviere, Isus s-a transformat într-un iepure alb şi s-a ridicat la cer. Nici că ar fi fost pufos şi rapid şi fricos. Şi nici că venea cu sacul de cadouri, după modelul lui Moş Crăciun, şi nici că organiza "vânători de ouă". Poate că mă lasă pe mine memoria. Sau poate doar mă enervează cumplit, pentru că nu-i văd sensul.

Pân' la următorii nervi, la bună vedere!