Cinci zile din şapte-s cam la fel. Adică ştiu clar că trebuie să ajung la serviciu. Că se-ntâmplă una, alta, asta deja e altă parte a problemei. Dar cinci din şapte, serviciul e o constantă. Două zile week-end. În fiecare săptămână. Altă constantă. Ce faci în timpul lor e cu totul altceva, dar certitudinea că vor fi acolo există. Repetiţie.
Respir. De multe ori pe minut. Dacă uit, am două şanse: ori recuperez în timp util, ori e dead, over, kaput, конец. Cum a doua variantă nu-mi prea surâde, respir repetat. Hmm... clipesc, îmi pun şi-mi scot ochelarii, mă-mbrac, mă dezbrac, uneori mai şi mănânc... chestii d'astea.
Cu toate fazele care se repetă, nu-i de mirare că până şi melodiile tot pe repeat le ascult. Şi nu o dată, de două ori. Nuuu, asta ar fi acceptabil. Repeat-ul la mine înseamnă măcar câteva zile. Cel mai mult a durat vreo lună. Aceeaşi melodie, over and over again; îi ştiam versurile pe de rost, ştiam fiecare inflexiune a vocii, unde-s pauzele, dacă devine agitată, ironică sau nervoasă. Inutil să spun ce melodie. Cert e că după luna cu pricina, n-am mai reuşit s-o ascult. Deja neuronii mei se revoltau; îi vizualizez cu furci şi topoare, gata de luptă, pentru că nu, nu mai suportau nici măcar începutul... This is the song dedicated to addiction...
Ei, şi se-ntâmplă cam aşa: descopăr song-ul. Tatonez song-ul. Îmi place song-ul. Downloadez song-ul. Enque in winamp. Play. Da, dacă e necesar, îi caut şi versurile; ba chiar şi traducerea dacă nu e într-o limbă familiară. Şi da, repeat.
Explicaţia e una simplă şi logică: mă linişteşte repeat-ul ăla. Mă calmează să ştiu că nu stau cu inima la gură să aflu ce va urma. Nu în winamp, cel puţin. Şi da, ajută până mă plictisesc de ea, şi-o schimb. De obicei, o melodie care a fost ridicată la rangul de repeat şi a decăzut, are slabe şanse să ajungă din nou acolo. Doar să fie mult prea psihotică... O fi şi asta vreo formă de autism?
Da, recunosc, mi-a plăcut La répétition. Da, recunosc o samă de tipare în fiecare zi; ba chiar unele pe care speram să nu le mai revăd. Cu cât încerc să le evit, cu atât apar mai adânci. Şi nu, nu există butonul ăla care, virtual vorbind, te scapă de repetat. Deja devine prea profund pentru un început de week-end. Da' aş vrea să ştiu... alţii ce repeat au?
Astea clasice cu trezitul de dimineata, job si weekend. Printre randuri mai am asa: fac cafeaua la ibric si umplu ochi termosul de-o cana. O beau la munca in fata biroului in fiecare dimineata. Deci ibric&termos e pe repeat 5/7. Cand ajung de la munca am un ritual/traseu prin casa ce cuprinde butonul calculatorului, neonul acvariului, mancare la pisic, mancare la pestisori, mancarea mea. Orice lipsa sau shuffle ma debusoleaza... La melodii am obsesii dar nu mai lungi de o zi/noapte pe repeat... apoi revin la shuffle...
RăspundețiȘtergerehmm ... in afara de cele obisnuite, nu cred am repeat-uri ... nu in sensul celor scrise de tine. adica da, ascult si eu melodii pe repeat ... da' pentru mine ele-s ca un fel de poveste cu inceput si sfarsit, poveste pe care o retraiesc intens cu fiecare auditie ... nefiind vorba de ceva gen "fond sonor" (decat asa, mai bine liniste totala).
RăspundețiȘtergerein rest, incerc mereu sa fac in asa fel incat sa nu dispara factorul aleator ... cam ca la computer cu numerele aleatoare (care, matematic nu sunt niciodata "true random", da' seamana destul de bine). sunt un varsator (avid dupa nou) si asta cred ca spune totul ...
Pai cam tot pe acolo ma invart si eu. Adica se ia songul, se asculta obsesiv pe youtube, se cauta versurile, se da jos cu songu' de pe net, se incarca pe mp3 player, se asculta in drum spre si de la munca acasa; se asculta din nou acasa timp de un pahar de vin, ba chiar doua, si nu, nu trece nici dupa o luna:))! Trist e ca majoritatea lor is in hindi, si pas de intelege ceva, da' daca ma auzi cantand, zici ca-s de-acolo! Habar n-am ce zic, dar ma incapatanez sa zic!
RăspundețiȘtergereSi alta chestie pentru care am facut o adevarata obsesie: Will & Grace! Am vazut toate sezoanele de 3 ori, si parca as mai vrea.
Gasesc un oarece confort in repetitie, in rutina, dar nu mereu, si nu la orice! Spre exemplu rutina unei relatii scares the shit otta me (pardon my french!), rutina locului de munca la fel, ei, dar cand vine vorba de placeri pur egoiste, sunt primul!
Acum stau si ma intreb... cam cat de animal sunt la fazele astea? :-?
- melodia... da da da. se repetă. dispare. dar la mine și revine.
RăspundețiȘtergere- trasee - când merg undeva, merg mereu pe același drum. cu bicicleta, cu mașina sau pe jos, dar e la fel. și dacă sunt în mașină cu cineva care alege altă rută, apare un ușor discomfort (eventual o zbatere de pleoapă) și încerc să le explic ca varianta mea e muuuult mai bună. și mai e momentul ăla penibil în care taximetristul nu merge pe unde mi-aș dori eu, dar lui nu prea îmi vine să îi explic, mai ales dacă nu e de fapt nicio diferență la nr de km sau la cât de aglomerat e...
@Liz - daa, cafeaua e un must; faza cu traseul o am şi eu; da' de fiecare dată când am încercat alt traseu ba era să mă calce maşina, ba să mă halească nişte câini...d'astea;)))
RăspundețiȘtergere@INTJ - hmm...poveste e şi la mine; depinde de care:P
RăspundețiȘtergerepăi, vărsător sunt şi eu:)) da' asta nu înseamnă că nu m-ai omorât dacă mi-ai distrus anumite chestii "rutinante":)))
@Alexiuss - am zis eu că eşti varianta mea masculină:))
RăspundețiȘtergerepe bune dacă pricep ce înseamnă rutina într-o relaţie; ori n-am perceput rutina, ori n-am avut parte de ea:-??
cât despre locul de muncă...daps, asta mă înebuneşte, mă calcă pe ficaţi, mă termină psihic:)))
not at all >:D<
@IOana - neee...dacă am ajuns la saturaţie, să n-o mai văd:))
RăspundețiȘtergere- aaa, faza cu taximetristul o am şi eu:)) da' mă opresc la timp, mai ales dacă e vreunul mai nevricos; prefer să ajung nemachiată la destinaţie;))
:)) mie nu de aia supărați îmi e frică, ci de aia bine dispuși. dacă încep să îmi povestească ceva? sau să mă întrebe ceva? the horror!
RăspundețiȘtergere@IOana - :)) am întâlnit şi taximetrişti morocănoşi care nu mai tăceau; deloc:)))
RăspundețiȘtergere:)) eu serios nu știu ce să fac în situațiile astea. mai ales că mie în taxi îmi place foarte mult să ascult conversațiile pe care le au ei prin stație. nu am nevoie să mă bruieze :D
RăspundețiȘtergere@IOana - eu tac; nici măcar clasicul "îhmm"... şi dacă vede că n-are cu cine vorbi, tace; sau nu:))) dar poţi încerca:P
RăspundețiȘtergere