Biblia cu dileme - p.1

Că m-a speriat Apocalipsa am recunoscut-o, şi-o susţin. Apocalipsa aia din carte, adică. Pentru că am avut şi eu, chiar dacă puţini vor crede asta, perioada mea religioasă. Aia în care credeam cu tărie în rai, şi-n iad, şi-am citit şi Biblia, şi vieţile sfinţilor, şi cărţi de rugăciuni mai vechi decât vechimea însăşi; ba chiar am avut şi-un cult pentru icoane. Frate, cu cât erau mai chinuite, cu atât îmi plăceau mai mult; şi-aş fi stat ore-n şir să le privesc, să mă gândesc ce poveste stă în spatele lor, să-mi doresc să fi trăit atunci. Şi-apoi am împlinit vreo 9 ani, şi mi-a trecut.

Bine, recunosc că mă fascinează în continuare Isus-ul lui Zeffirelli şi diavolul lui Mel Gibson - cred că am mai spus asta pe undeva - dar perioada mea maniaco-religioasă a dispărut demult. Evident că după ăia 9 ani multe chestii au început să se bată cap în cap. Şi-aşa au apărut dilemele. Şi-o luăm cu începutul:

Trecem rapid peste Adam şi Eva care cică au făcut copii în draci; atât de mulţi încât au suprapopulat planeta. Şi peste faptul că din ei au reuşit în mod miraculos să iasă şi albi, şi negri, şi piei-roşii, şi asiatici, şi o groază de alte culori, de m-am întrebat la un moment dat dacă nu carecumva cei doi iniţiali aveau culoarea curcubeului. Că de călcat strâmb nu poate fi vorba, din moment ce erau singuri singurei...

Da' cu potopu'? Cu potopu' cum a fost? Şmecher tare Noe ăla de-a proiectat ditai arca şi marinar fără pereche de a ţinut-o la suprafaţă atâta timp. Era mai ceva ca Ahab. Da' câtă răbdare, câtă ştiinţă, cât timp liber de-a reuşit să adune câte o pereche din fiecare vietate, şi să le conducă cuminţi pe arcă. Avea şi cuşti? Normal că avea! Cuşti separate, cu trocuţe cu mâncare şi apă, să se simtă oaspeţii ca acasă, ba chiar seara probabil aveau şi program artistic, spre bucuria şi încântarea puilor care, indubitabil, n-au întârziat să apară. Problema e, cum a reuşit semeţul Noe să-şi dea seama de sexul fiecărei vieţuitoare? Adică, bagă cineva mâna-n foc că a ales parte feminină şi parte masculină pentru toţi? Da' la melci cum şi-a dat seama? Şi clar la elefanţi a avut mult de lucru, nu pentru că n-ar fi putut ghici, ci pentru că elefanţii sunt mai căpoşi din fire, şi clar a avut o discuţie filozofică cu ei înainte de a-i urca pe vas. Vas spun? Păi, sincer, cred că a fost o întreagă flotă, da' Biblia nu spune nimic de alte bărci, deci clar tre' să fi fost una singură...

Şi cică dinozaurii au murit din cauza potopului sus-menţionat. Ei, acu' oi fi eu cu capul, da' nu ţin minte să fi văzut vreun dinozaur în Biblie. Asta înseamnă că Noe n-a salvat decât animalele care-i erau cunoscute; şi-atunci pinguinii cum au supravieţuit? Da' urşii polari? Şi cangurii? Ăia tre' să fi urcat clandestin în arcă, pentru că nu ştiu să fi văzut nici Noe, nici Moise şi nu, nici măcar David vreun cangur în carne şi oase. Greu, greu de tot.

Dup-aia vine faza aia conform căreia bărbat plus femeie egal exclusiv copii. Şi da, doar bărbat şi femeie; orice altă combinaţie e menită pierii din start. Adică, iadul te aşteaptă, dragă Camelia. AAAA!!! Mi se zburleşte codiţa. E în colţuri. Şi nu, nici nu mai zic nimic despre păcatul cel negru şi fără de scăpare al gay-tudinii; da' faza cu exclusiv pentru procreere? Păi, e ceva de genul ai procreat, poţi să te aşezi linişti pe canapea, să aştepţi să ţi se deznoade venele. Nu mai poţi procrea? Coliva, popa şi locul de veci. Cam asta a fost tot. Scopul şi idealul în viaţa creştină sunt minunatele mlădiţe ce vor creşte-n urma ta. Ei, nu zău? Să mori tu? Şi dacă mie nu-mi pasă de minunatele mlădiţe? Şi dacă mă doare fix doi metri mai în faţă de ce va fi peste 100 de ani? Păi, din nou, iadul te aşteaptă.

Iadul ăla în care te vei întâlni cu musulmani, şi budişti, şi atei, şi cu toţi cei care nu sunt drept creştini şi botezaţi în religia cea veşnică şi adevărată. Pe bune? Promiţi? În cazul ăsta va fi o petrecere pe cinste. Shot după shot, după narghilea, după dansuri din buric, după manevre de control al respiraţiei, ca să poţi bea mai abitir. Daps, sună bine iadul ăsta. Da fereşte-te tu, copil ce crezi în îngeraşi cu harpă, de iadul ăsta, pentru că şi se va cere la intrare permis şi cu inocenţa din dotare n-ai nici o şansă. Tre' să fii câtuşi de puţin "corupt", aşa că ia-ţi adio de la narghilea, şi de la desfătările păcătoase. Iadul nu-i de tine.

Başca faza ailaltă: ce mai tre' să se fi speriat sfinţii când l-au văzut pe Neil Armstrong trecând cu nava lui direct pe lângă norişorii lor, şi punând piciorul pe lună. Sau n-a trecut prin rai în drum? L-a ocolit cu graţie, pentru că era pământ interzis? Mă rog, nori interzişi? Oricum, nu cred că le-a picat tocmai bine, şi-au avut ce discuta săptămâni în şir la un pocal de... ce beau sfinţii. Apropo, sfinţii beau? Nuu, că ar însemna că se dedau la cele lumeşti. Deci le e sete o eterninate, nu?

Evident că nu sunt singurele dileme. Mai am destule în trăistuţa fermecată, dar le las pe altădată. Nu de alta, da' am programul încărcat cu chestii menite să mă arunce direct în iad. Iadul ăla cool.

Pân' la următoarea dilemă, la bună vedere!